“ Mâine “; există, oare, această zi în calendare ?
Si cui să-i spun povestea unui mâine care doare ?
Dacă “ieri “, a fost si nu se mai întoarce
E pentru că destinul nu se mai reface.


Si dacă “azi “ există fără nici un rost
E pentru că mâine devine “a fost “.
Si iar, mă întorc la “mâine” si as vrea
Să pot să adun în el povestea mea.

As vrea să cred că mâine va fi soare
Si că-n tăcere nici o iubire nu mai moare.
As vrea să adun din grădinile pusti
Iluziile noastre, toate, -- naivitate de copii.

Si dacă, mâine nu te voi găsi -- sperantă,
Voi face din visul meu trecută viată.
Oare, cum am ajuns să cersesc iubire unui mâine,
Ce nu există decât în suferinta din mine ?

23 octombrie 1995