Cu vremea,ai capatat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi ai impanzit bulevardele de ambasade, consulate si reprezentante
iar azi, pe soseaua dorintelor mele
iti trimitiochii albastri ca 2mercedesuri spalate proaspat
cu parbrizele infulecand frunzisul roz de castani

ai devenit o mare putere straina.
din zodiac, satelitii tai ma fotografiaza din mii de pozitii, imi spioneaza secretia insulinei
iau interviuri pana si trusei mele de barbierit
si imi invrajbesc de moarte numele cu prenumele, varsta cu sexul,
anotimpul cu trooleibuzul, tiroida cu steaua
pe cand in crivatul de Pink Floyd imi beau cu orbire cafeaua.

de acum pana si soferului tau ma adresez cu efendi
pana si lustragiului tau ii dau voie sa mi zica baiete
ii spun da, massa, gulerasului tau cu dantela
ii croiesc si agrafei tale de par rochii din zeci de metri patrati de vitrina
vin intr un suflet cand lenea ta clopoteste

parca esti paun, cu bucurestiul infoiat in spatele tau
hoteluri clipind,damele palpaind, pietrele din pavaj asaltand cibernetica,
ministerele, institutele, tarabele respingand pulberea aurie a cinematografelor dizolvate in aer
amurgurile cele mai galbene
zorii cei mai negri
moartea cea mai statistica rostogolindu si buclele prin fundatiile si canalele si metrourile si anemia si stressul albastru al amgazinelor de radiouri, televizoare, pick-up-uri, casetofoane, microfoane, discuri, casti, stekere,, prize amestecate cu saliva unei nostalgii de culoarea locomotoarelor de serviciu incremenite langa persoanele garii obor
si pana si pensionarii cantarelor de precizie
si toti invalizii care vand ilustrate in relief si lozuri in plic
s au lepadat de mine pt rasul tau intolit, sastisit,
inamic

lasa ti lumea ta uitata,
asterne un strat de pudra peste imperiul tau iesit ca un cos pe tenul bronzat al amicitiei noastre,
declara ma independent,
sa am descurc cu rezervele mele de manioc, patate si tapioca,
convertseste ma in ceva mai putin dureros,
inveseleste ma cu o floreasca mai calda,
flutura ti pleoapa ca o scanteie elctrica si indoaie ti genunchiul
ca sa imi pot pune in fien pe roate
afacerea mea cu ezitari colorate
in serile acelea,care zice se, mai revin...

(era timpul florilor
era anotimpul dragostei
era deceniul razboiului nuclear
era crima perfecta din 10 negre mititei
era ali baba si cei 24 de ani
era pieptul tau gri trecand cu un decibel de rasa in zgarda
era o flacara de magneziu imbratisand o petarda)

ai devenit,femeie,o mare putere straina
ai devenit marea iubire a plamanilor mei
ploaia mea te curbeaza in orice boaba, apartamentul meu este cutia ta de pantofi
tie iti trimite in fiecare zi ura mea trandafiri cu bilet,
pre tine moartea mea te ilumineaza
imperiu bancar si discret,
cauciucata zaraza.