Nori de nisip bătuți de o furtună
Se-nghesuie pe cerul de visări
Şi lacrimi cad când fulgeră şi tună
Iubiri ce n-au sfârşit şi nici uitări.

Talazuri negre ce spumegă-n neştire
Răscolind adâncul mării adormite
Sunt numai şoapte de iubire
Ce dor când nu pot fi rostite.

Un văzduh îmbâcsit cu praf de stele
Veghează în nopțile fără lumină,
Şi aştept în deşertul inimii mele,
O ploaie ce fulgere să vină.