agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-06-05 | |
Totul începe aici
În camera goală, întunecată Linişte... Priveşte speriat, şi totuşi mulțumit, curios, şi totuşi calm... Priveşte pereții camerei Acela este el acolo începe totul Începe călătoria... Un zgomot, un strop de apă; Fiorul... Întoarce speriat privirea... Linişte... întuneric... Camera este goală. Un fior de spaimă însoțeşte gândul: "Voi reuşi? " Dar ce caută? Unde să înceapă? Porneşte spre uşă... Uşă? Inspiră adânc făcând ultimul pas Apasă pe clanță ținându-şi răsuflarea Voci, zgomote, Oraşul? Un joc de fotbal între copiii de la bloc... Bloc? Înaintează încet privind înapoi către uşa blocului... Voci, zgomote, ştie ce-l aşteaptă Jocul s-a oprit, toți îl privesc. Îi ignoră, se preface că nu-i aude Dar nu poate opri râsetele Râsetele acelea ascuțite... Râsete... Toată lumea în jurul lui râde Şi el râde Este atât de fericit... Toți îl felicită, toți sunt fericiți, pentru el... Şi pentru ea... O priveşte, Este atât de frumoasă Frumoasă... În acest moment i se schimbă viața... Începe o nouă viață lângă ea... Este fericit O invită la dans Ea se ridică uşor Rochia albă o face să strălucească Este atât de frumoasă... Îi simte trupul moale şi cald în brațele lui... Dansul acela divin... Ca primul lor dans, în seara când s-au cunoscut. Se vedea în sala aceea întunecată, plină de lume Dar ei nu vedeau pe nimeni Erau doar ei şi muzica... Dansul acela divin durase parcă o veşnicie O veşnicie... Atâta trebuia să trăiască cu ea O veşnicie... "Te iubesc! pentru totdeauna... " îi şoptise pe banca aceea când a cerut-o. Trei ani de fericire Aveau să se transforme în veşnicie. Şi a iubit-o până atunci... - La ce te gândeşti? Vocea ei... Îi răspunse scurt: - La nimic... Erau acolo pe banca lor Unde a cerut-o Era frumoasă Ca în prima zi Acum opt ani... Prima zi... Primul dans... Au dansat pe acelaşi cântec După care au plecat spre parc... Pe banca lor... Ea l-a rugat Şi în ciuda bolii a adus-o pe banca lor... Şi acolo a sărutat-o pentru ultima oară... Pentru ultima oară... După ziua aceea, Ziua aceea... a rămas în pat Nu mai putea trăi... Privea camera goală Întunecată... Un strop de apă Un zgomot... Începuse călătoria în necunoscut
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate