de copil
jucam în bătaia săgeții
netulburat de nimic
doar cerul părea
un pic prea aproape
și aveam viata
la degetul mic

orice cal
găsit la păscut
cu aripi de ceară
îl prindeam
între călcâiele goale
și ziua de vară
o fugăream
cu vântul în față
cât mai departe
spre soare

într-un an
cât alții în șapte
haiduceam
prin cireșii de mai
lângă Tic
iubind pe Maria, Lucia
în egală masură
vă iubeam pe toți
nebun
câte un pic

apoi seara
când plecau
cu un fir de trifoi
între dinți
mă rugam să-i găsesc
dimineața
așteptând la fereastră
cuminți
să-ncepem
iarăși vraja-n care
eram cu toții
cerșetori sau prinți