Se zbat in mine chemari sufocate de prea
Stramta-mi omenire,
Zari dansand in fulgere calde,
Stancile brazda sub plugul vremilor,
Albii purtand sivoi de margarinte
Si trenuri indiferente purtandu-ma indiferent,
Calator peste timpul crescut verde
Radacina si frunzele viselor mele
De etern si niciodata statornic.

Aceeasi liniste intotdeauna altfel,
Mai mic, mai stins, mai departe de mine,
Fosta faclie, scanteie...