Stateam cu moartea mea la o mica discutie...
Ma privesti cam ciudat, cititor fara voie,
E asa cum iti spun, cautam o solutie,
Nu prea imi placea, dar aveam amandoua nevoie

eu de ea: sa ma duca. Unde? Nu stiu, iara ea
ar fi vrut sa ma lase, dar totusi sa-mi ia
nebunia sarman si visul tarziu
sa le poarte cu dansa, biet giulgiu purpuriu.

I-am facut doar ei o cafea, mie-mi da insomnii,
Mi-am aprins o tigara din pachetul nu mai stiu cui,
Stateam turceste, vorbeam bland despre morti, despre vii,
Afara era vara si mirosea a gutui.

Venise fara coasa, pesemne-o pierduse,
Nu-mi amintesc cum m-a convins sa-i dau drumul in casa
Si pur si simplu sopteam lucruri nespuse,
Moartea-mi zambea, atat de frumoasa...

N-am putut s-o conving si nici dansa pe mine,
A plecat tacuta, am ramas tot la fel.
Te-as ruga, daca vine vreodata la tine
Sa-i spui c-o astept, de n-am murit nitel.