agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-08-02 | |
***matei visniec***
***la noapte va ninge*** ............................................. I. GETICA hei,e cineva-nauntru? intreaba fluturele asezandu-se pe gura fierbinte a pustii prin teava inrosita e cineva ascuns cand neasteptate strigate si am privit mirat rand pe rand ii smulgeau din maini tipand strident:astazi, astazi poetul a patruns de unul singur zeu al nost' netrezit inca din perfectiune de ce metalele subpamantene fug odata cu soldatii sub burta cailor caci sfera ta e mai rotunda decat a noastra si cifra ta unu e mai unica decat a noastra si plutonul tau de executie e mai disciplinat decat al nostru la capatul miscarii pe cand se aprinde delicat apoi desi pana la urma de lut va trebui sa ascult desi pana la urma dintre doua picioare unul e de cenusa si unul de lemn si invers si pe masura ce inaintam iata-ne ajunsi la capat asemeni celor ca sa putem sorbi mai usor chiar si urmele incerte de seu cu burta in sus, spre dumnezeu zise leul si sa se lase desenat meticulos rabdator ochiul fratelui meu se mareste pe masura ce tabloul se apropie de sfarsit pe scoarta arborilor pe coaja fructelor cei cativa trecatori au si inteles despre ce era vorba pana cand mainile lor devin transparente la stanga la dreapta de a naste roata a fost inventata si noi trebuie s-o dam cateva momente de-a dura mistretii au fost impuscati si noi trebuie sa-l legam la ochi prin gradinile Akademos de filosofie tinandu-si sanii in palme incendiind autostrada in macelarii se face dintr-o data liniste fratele meu, infirm de picioare nimic, zic eu racnira inginerii in madularele mele nu-i nimic, inca un cal s-a oprit in fata abatorului si loveste cu botul cand fluturele vine si mi se aseaza de o sinucidere cu substrat politic caii si corturile ba nu, spusera copiii firul de iarba pictata deasupra semineului dincoace in care si-a facut hara-kiri si mai incolo, chiar acolo cu alte nesfarsite incaperi ............................................. II. APOLOGETICA eram in interiorul securii, asteptam era cald si sudoarea cadea din cand in cand si priveam adanc inlauntrul fiintei mele si incepusera sa manance resturile de crenvursti kailor de culoare alba iar acum incepusera sa roada tacuti vino aici, vreau sa platesc, nu mai am nici o sansa prin toate garile planetei iar indaratul fiecarei usi de cateva zile sunt cautat toate autoportretele si ca orice trecator care tine mainile in buzunar cu mine se banuieste ca intr-una din zile nu, raspund eu tragand un tun dupa mine intrucat pusca mea plina cu zaruri s-a descarcat ieri in multime ocolind in cadere acele icnete de placere si imploram ragusit putina tacere si sa spun ca cei doi profeti surprinsi in plantatia de tutun migreaza prin cuvintele noastre si mi s-a asezat pe tragaci atata doar, ia calul cel schiop si tragei si tu un glonte in cap atata doar, ia calul cel schiop incat ne-ar putea auzi cineva inainte de culcare si scrisera in graba cate un lung eseu si toti izbeau in masa cu venele uscate arata-ne tacerea cum incolteste-n glonte orasele cum urla sub carnivore dune obisnuit sa traiasca printre copite lasati-ma sa ma apropii de sunete pana cand voi distinge in ele cum fructele se perinda prin foame cum lucrurile patrund cu inocenta in noi plasmuind meticulos acel spatiu absenta noastra urla dintr-o data isteric rasturnand mesele viii si mortii se imbratiseaza induiosati o casca de argint se rostogoleste pe trepte si modeleaza acolo, dupa forma si asemanarea lor si miristile ingradite-n luna si spatiul rotunjinduse-n furtuna si tot ce se neaga in ce ma priveste cand cei din jur imi rascolesc vreo dorinta astfel incat dumnezeu sa ramana blocat culege reviste porno din fata agentiilor de mercenari isi face de cap deci prin toate orasele asediate isi pune semnatura pe toate cartile pana ce identicul din el tipa strident acoperind sub trupurile lor sub ultimul copac ramas si in timp ce gustul meu trece prin aer fara sa-ti cumperi intai o pusca si fara sa te legi la ochi alti oameni legati la ochi, plimbandu-se netulburati in cadere, pleoapele, ca niste cortine de metal ori insasi amintirea cu pamantul natal chiar pana la osul ramas fierbinte dupa ce a separat intregul de parte pana aici sa treaca pe langa mine si eu sa-l intreb plictisit cine esti? si atunci din lucruri focul se va strange si in spatiul apei va roti aprins zdrentaros, poetul, necesar in treacat tot scriind pe ziduri bine ati venit din intreg doar zece parti mi se cuvin si in zece brate voi simti dorinta ce izbeste pasari oarbe de peron ciorapii insa imi alunecau din nou peste univers si ne transforma incet dar mai asteptati pana maine asta da asta nu celor care au un glonte rosu,greu si incapator drumul s-adanceste aducand a rid gurile rastoarna ca un plug pamantul si in guri pamantu-i parca mai arid atacam la urma, randuiti pe cete ploile ca rauri, bulgarii ca stele sa ne pastem caii, sa croim castele doar muri-vom pasnic unul cate unul obositi de ploaie, de ocean de cancer de-am lasa in trupuri, otravind miscarea neatins scheletul intim de sudoare voi pleca agale, n-am in alta parte obosit si singura unde ma mai duce de-as fi flost copilul ghicitor in fructe n-ar fi fost o panda pielea mea cutata prin orase insa, cand legat la ochi simt deja in glezne drumiri rasucite si incrucisarea zilelor prin os mirosind a peste, a navod, a mare daca nu mai grele, sigur mai amare tandru si inteligent am simulat frumusetea interioara si o oarecare pasiune pentru viata exact ceea ce simti tu mai mult care duceau la cabana ta si la intoarcere si am ridicat de jos o piatra destul de grea si nu m-a atacat nimeni cand latraturile au mai incetat oamenii si-au scos legaturile de la ochi spre lesurile cainilor turbati strangandu-si patul pustii intre picioare de acum suntem liberi, dintr-o data cuprins de sete si aproape ce nu s-a intamplat nimic infigandu-si unghiile in rarunchi eu calcam mereu pe cate un sobolan tu zambeai, eu imi ceream scuze odata cu moartea ultimului sobolan mananc banane si arunc alunecoasele coji de-a dreptul in abdomenul cainelui iar amintirile mi se rotesc usor in auz cineva numara aripile unui fluture, cineva rade fiecare gest, fiecare lucru fiecare cuvant ademeneste intr-un fel viitorul si fiecare secunda trece prin univers lasand in urma axa de simetrie macar atat, macar atat sa pot izbi de primul zid ferestrele cu el un domn inalt cu papion noi renasteam mai fara rost si atunci aerul vine si ne impusca pe amandoi in rarunchi si noi ne curatam o vreme ca pictorii au folosit deja toata culoarea verde si ne impusca pe toti in genunchi, noi ne lustruim o vreme oasele dezgolite iar aerul umbla speriat de colo pana colo intreband pe cine sa impusc, pe cine sa impusc? un turist iresponsabil in piata de flori cetatenii orasului imbratisandu-se in fata reflectoarelor va ninge! va ninge! grohaira si animalele lor preferate va ninge1 va ninge! hei, n-auzi ca va ninge? striga si dumnezeu catre fluturele care se ruga la un mar ............................................. III.TERAPEUTICA racii adormisera in cutia cu papioane cei zece bastarzi sufocati la marginea lucrurilor doar in gari satule somnambulii gardurile reveneau la pozitia initiala balerinele noastre au fost impuscate in metrou intregul devenise o discretie a mortii si calaretul a sarit de furie in vid si in timpanele gandacilor vidului si ei s-au intins in hamacurile electrice si inca ma zgarie o pendula in regiunea interzisa inca intra in manualele eschimosilor si m-au prefacut intr-o saltea noi, colectionarii de piane incoace si incolo prin odaie vor fi iesit in strada cu urechile smulse radiosi apoi vom scoate pienele in strada si le vom tarsii pe caldaramul municipac isi vor impusca unii altora cainii iar ultimii ziaristi isi vor fi trantit de pamant microfoanele insangerate si daca nimic neprevazut nu va interveni il vedeti pe barbatul acela singur? ei bine, barbatul acela singur spunand buna ziua de pe umarul tau fara ca pasarea sa-ti spuna, credeti-ma fara ca pasarea sa te intrebe unde de ce vreti sa stiti totul? de prea multa singuratate pisicile s-au imprastiat din nou printre locuitorii i s-a spus stai asa l-au fotografiat doar pisica lui fusese si ea din mana stii imi este destul de greu sa te impusc chibritul aprins uneori se intampla ca sa nu va plictisiti nu mai am deloc gloante nu e destul sa te ascunzi in toate ziarele de dimineata si toate scrisorile necitite din care se fac chiflele si toate gurile noastre au fost inventate si sa ne spuna stai putin cu gura usor ranita nu vezi ca multimea nu mai intelege nimic? pe trotuarele orasului m-am plictisit de cand ne tot invattim prin orasul acesta violet in curand nimeni nu ne va mai scrie simt ca pe aici, prin preajma un cal cu piciorul rupt se gandeste la ceva frumos in timp ce noi cei o suta de pictori nimanui ne proptim unul de altul sevaletele si ne pregatim culorile in graba retezam tacuti bucatile de funie tasnesc dintr-o data ingreunand din care mai tarziu se vor croi alte covoare si alte sezlonguri dar acum universul aduce a castane arse in eprubetele savantilor ele vor manca totul totul o femeie, doamne, imi lustruieste sira spinarii cu un prosop de sters vasele si-mi ucide si materialismul si idealismul si apoi ma asaza la zid la ochi ma leaga si la mitraliera ei cu pedale se aseaza si trage si gloantele toate doamne trec pe langa mine de atata tristete ca pasarile zboara ca unu si cu unu fac doi de atata tristete si-si pazesc indarjiti pustiitele gradini de zarzavat in timp ce acestia se ineaca in cazanul cu aluat? nu fiti tristi astazi e luni si acolo se gaseste si o tablita pe care scrie nu fumati in timpul de metal s-au catarat cum au putut larg ce este materia spiritul noi le-am recitat o poezie ei ne-au spus vom gasi mari paturi cu baldachin de cristal la fiecare colt de strada si ne vom lua si noi o trasura pe nisipul ud ori pe marile diguri inutile eu iti voi mangaia buzele in tacere tu vei spune te iubesc te iubesc te iubesc eu voi privi in jur voi tusi vai focul s-a intins in oras nu mai poti continuu ba fruntea be ceafa nu te mai poti apropia nici macar de venzatorul de limonada sudoarea prin fata stropilor de metal care se adancesc se adancesc in carnea ta nu te mai poti apropia pe aceste dare cu un glonte in buzunarul drept cu un maner de cutit in buzunar pana la intrarea in sat si abia acolo te va ruga sa-l ucizi un caine mare rau care tocmai se deseori la fel iata imi spun sunt zile cand si adevarul il voi infige in gradina mea si voi pandi pana cand multe zile voi pluti mai apoi eu insa voi pluti nepasator inainte si se transforma plictisit intr-un peste eu insa voi pluti nepasator mai departe cu o sageata infipta adanc in picior multime cladirile din fata mea erau in graba retezate eu treceam linistit ganditor prelungi mi se aruncau peste ape fara graba treceam prin toate orasele in urma despre mine n-as vrea sa credeti cine stie ce ............................................. ............................................. ............................................. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate