Vantul padurii

Simonei H.

ridicama-n brate si zi-mi,
vantul iubirii cand vine,
cu-o noua orbita de spini,
in Tine, toamna ce-ajunge

intre patratele pasilor de padure,
cu-o voce nebuna si draga,
spre urechea-mi apoi sa tremure,
suflarea Ta calda de grefa?!...

si zi-mi cum ridicat in inima Ta,
voi reusi a ma uita pe-un tarm,
mereu in urma Ta,
mereu sa Te iubesc, mereu sa sfarm,

Universul noptii pus intre noi?
si zi-mi cum in nestire,
cand nu vei mai fi cu palme moi,
voi reusi sa zbor din nou,
srea TA, infinita, Sfanta Iubire?