Ne cheama vechile corabii
Spre un ocean de sfant azur,
Departe de ceasul cu oameni si vrabii
Culcate pe miezul de paine obscur.

Ne cheama o lume mai fara de lume
Cu linisti crescute din tample inalt,
O pata pe zarea tacutelor hume
Departe de crudul miros de asfalt.

Ne cheama noile-ntelesuri
Crescandu-ne mister aproape
Cu doruri smulse din eresuri
Departe coborand pe pleoape...