De vreo trei zile
Mă așez la masă
Cu gândul să scriu.

Reușesc doar să plâng
Ca și cum foaia albă ar fi un mormânt
Sub care zac vorbele
De care mi-e dor.


Sper să nu mă prăpădesc
înaintea
ceva-ului neștiut
care mă macină.

Si dacă totuși mor
o mai rămâne din mine
cel putin vreo emotie
foarte,foarte regretabilicioasă.




amin


(păcăleală de 5 august,ha, ha,
nu moare calul când vor colegii)