Мă scurg
Din pupilele deșirate,
Cu ochii calmi și goi și copți
Și cum se mai poartă,
Aprins în rădăcini
De deznădejde furibundă
Și strigăt limpede în noapte seacă;
Vând furtună.
Am buzunarul plin de semințe
Probabil vând furtună de soia –
Oricum crește dreaptă și vânjoasă.

Nu-mi fac casă din nămol
Pentru că știu că nu o să țină;
Lupul o va linge pe toată și se va mânji pe bot.
Lupul nu e rau până nu linge nămol.
Într-o vreme am auzit că îi vânau
Acum îi prind, le lipesc 1984 pe picior
Și îi lasă liberi –
Cică îi studiază în habitatul lor.