Mă-mbrac cu frunzele
Ce cad din ochii tăi .
Într-un amurg,
Trag după mine
Trupul vestejit,
Si mâinile se rup
De atâta galben .
Mă ruginesc sub ploaia ta,
Septembrie ,
Și roșu plâng
Sub coasta-mi de aramă .
Când norii-si varsă cupele
Prea pline ,
Pleznesc in suflet
Muguri de tristeti ,
Și aud cum plange toamna
Flori uscate,
În tăcere .