agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-18 | | Înscris în bibliotecă de Desperate cry
În ceasul acela pe-a muntelui coamă -
unde-adăstarăm sub brazi, nimiciți de arzîndul albastru din clara preziuă de toamnă - tu adormiseși pătrunsă de soare mie alături, în șuier de cetini. În șuier venind din adîncuri arar ca un val de răcoare. In valea lăsată în urmă se stinse, de mult și ultimul zvon. O frunză de fag ca o flacără-n păr ți se-oprise. Rotind, în descindere, frunza visa ca-n an mai putea înc-o dată podoabă să fie de foc altui pom. Pe munte, pe coamă, se stinse de mult și ultimul zvon. Diafane, semințe întraripate, pe invizibile fire, zburau peste noi - din veac în altul purtate. Așa ne încearcă îndemn câteodată spre crudă, spre sacră uimire. Mai are încă - mai are substanță natura. și-n astă nespusă risipă a-nchipuirii dintre o clipă și altă clipă, totul nu poate să fie-amăgire. Văzduhul semințe mișca spre ținte doar undeva-n mituri întrezărite. Și-n timp ce în somn surîdeai, ca-n rituri ți-am pus un sărut în mijlocul palmei - niciodată tu nu vei afla! - ți-am pus un sărut în calda paloare din palmă pe linia vieții, ce se-alegea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate