nu mai știu cu gura cui tot repetai cine uită nu merită
eram și eu pe undeva pe acolo contemplam
cromatica mereu surprinzătoare de gală
a zburătoarelor noastre
temperamentul dansului interminabil de adio
cronos la fel de pedant de impasibil de plictisit
ne ruga din când în când să întoarcem clepsidra
de fiecare dată ne trăiam uimirea sângelui și a clorofilei
deopotrivă
râdeam de ceasurile bocitoare îți amintești cum râdeam
îți amintești cum ne măsuram timpul unul cu altul
am descoperit pe atunci în noi și cate o firidă
albă
numai bună de păstrat inima celuilalt obosită de glume
lucru de care nu vom mai râde niciodată ca atunci
când râsul nu era decât o imperceptibilă rostogolire
pe tâmplele sticlei



19.09.03