Mă cert cu toți
Și cu nimeni
Plâng cu lacrimi
Deși nu le am.

Derbedeule, vino la mine!
Strigă tata…
Dar cum să las toamna?
Cum să-i spun
Că nu pot pleca de lângă ea?

Derbedeule!
Strigă tata la mine,
Dar eu nu-l aud…
Aud freamătul femeii
Pe care o sărut
Într-o pătrățică de viață
Aleasă de mine…

Derbedeule!
Tot strigă tata la mine.
Dar eu nu-mi pot lăsa iubirea
Cu miros de fân
Și gust de ploaie…
Mă răzvrătesc
Și plec odată cu ea,
Cu femeia-toamnă.


Derbedeule!…
Dar eu nu-l mai aud…