Ma numesc Gottlieb.
Acum stiu.
Ieri,in orbecairea dupa cer,
Urcand pe schelele catedralei,
Am capatat un mare si zdravan cucui vanat
Din partea cheii de bolta.
Am simtit sageata in frunte.
Ameteala.
Voce,fasait de matase:
"Ce jinduiesti sa afli cu degetul,prostule?
Edenul nu o sa-l dibuiesti..."
Un ras,apoi chicot...parc-un copil e.
Se opri.Trecu o bataie de inima.
Tacut,ma atinge.

Il simt...

Trupu-I e-n spate-mi
Vocea Lui imi desmiarda auzul:
"Totul vei sti.
Satul te vei satura de la Mine
Dar nu cat viata-ti se zvarcole-n tine
Nu cat sufli suflare
In lumina de soare."
Infuzie sublima,
Absint si vin care vindeca
Imi toarna si-mi curge prin vene
Mierea atingerii Lui.

Il stiu.

Carnea-mi spune ce nu pot s-aud.

Catifea si trecere de soapte:
"Intoarce-te."

Il vad!

"Numai la Mine!"
Sunet,glas,tunet,petala.
"Numai acum,doar o data..." am grait
"Buzele tale de orhidee,dar daruit
Pe gura mea,
Dumnezeiasca faptura!"
"...hula..." am gandit
La implorarea ce-am spus.
Eu I-am cerut,
El mi-a dat.
Un sarut de la El,
Copilul Iisus.