Poezie tie...



In momente de indecizie imi apari in cale
Pentru-a-mi arata mereu drumul cel bun
Imi esti avionul peste oceane,fara escale
Si instinctul fara greseala,cel strabun!

Oricat as incerca,nu-ti pot gasi cusur,
Detii parca secretul pefectiunii umane
Din glasul tau iese al paradisului murmur
Lasandu-ma prada vie lumii de castane.

Ma uit pe geamul intredeschis,caut lumina
Incerc sa strabat cu ochii calea inchisa
Doar pe tine te vad insa, si a mea e vina,
Caci mi-am ales o foaie deja scrisa...

Mi-e frica de necunoscut,de intuneric
Dar totusi ma cufund in el tot mai mult
Esti pentru mine un patrat devenit sferic,
Iar orice mi-ai spune,doar stau si te-ascult...

Si maine ca si azi si ieri te voi adora la fel
Vei fi soarele meu prin ceata si mister,
Deasupra lucrurilor profane,al meu sacru tel
A mea religie nescrisa in care vreau sa sper!

Cand ma ascund in mine,te gasesc mereu
La poalele muntelui asteptandu-ma sa vin
La caldura dogoritoare a unui aprins semineu
Unde eu fara ezitare vin zilnic sa ma-nchin...

Zi dupa zi trece,dar noaptea vine si-adorm
Ma cufund in adanci abisuri scufundate
Iar in vis,sunt sedat parca cu cloroform
Astfel ca dorintele-mi negre sunt imaculate.

Imaginea ta luminata imi orbeste privirele toate
La fel cum razele solare iau privirea unui om,
Tot asa tu imi furi fara sa vrei ochii,si poate
Intr-o zi ma vei vedea prefacut intr-un pom...

Privirea ta-mi patrunde si se cuibareste in suflet
Imi creeza frisoane si imi da in noapte fiori
Isi dezvolta si-si alcatuieste singura un portret
Ma transpune gol de toate intr-un lan plin de flori.

Din intuneric ma salveaza de fiecare data,
Si ma trimite din bezna neagra la lumina inapoi,
Doar un gand spre tine,scumpa mea fata
Si fara intarziere ies pe loc din orice noroi...

Parul tau,padure pe teritorii pierdute,straine
In care zilnic doresc a emigra neancetat
Sentimente dulci ma cuprind, si ma simt bine
Imi esti raiul meu feeric in realitate ancorat...

Fiecare fir in parte il strang in palma,il descos
Asupra lui imi atintesc privirile sincer uimite
Il trag deoparte- in singuratatea noastra, il miros
Si raman cu toate simturile asupra-i tintuite!

Sa te cuprind la piept,sa te tin in brate vesnic,
Sa te simt parte a mea dintr-un integru intreg
Te vreau a-mi fi singurul adevar, al vietii sfetnic
Iar dintre toate dorintele-mi doar pe tine te aleg.

In profunzimea cuvintelor tale rostite ma pierd
Dar nu mai revin niciodata normal inapoi,
Sunt coplesit de sunetul in care ma dezmierd
Ajung de parca-as si o carte intr-o lume de foi.

Sunt dependent pana si de privirile tale
Pe care m-i le arunci periodic,fara sa vrei
Sunt in al noualea cer cand imi ies in cale
Si dau vietii mele neansemnate,divin temei..

Ploaia pe parul tau este ingerul in paradis
Se imbina atat de perfect incat nu am cuvinte
Picaturile reci,umede,pe parul tau deschis
Imi dau impresia raiului si tuturor celor sfinte...

In cap m-i se zbat sute de idei pure,brute
Dar toate isi au ca centru doar imaginea ta
Pe creierul imbibat in dragoste formeaza cute
Iar din imaginatie mea pe foaie acum vor sta.

Un caviar fara gust ar fi dragostea ta mie
Daca mi-ai zice ca ma iubesti,dar ai minti inutil
Totusi doua cuvinte din partea ta ma invie
Chiar de-as fi ingropat in proaspat nud vinil.

Mi-ai furat inima si viata-mi le-ai luat pe loc
Doar o privire ti-a fost de-ajuns sa ma jefuiesti
Dar eu tie nu ti-am luat in schimb nimic-deloc
Noroc ca tu si inima si viata mi-o-ndulcesti!

Ma laud cu nimic la lume dar totusi eu am totul
Namarginita dragoste catre tine o posed mereu
Dragostea mea daca-ar avea si al tau votul,
Chiar daca n-as fi,m-as simti ca Dumnezeu...

In paradisul tacerii voci sinistre sa sune acid
Sa distruga linistea imensa cea fara de sfarsit
Si chiar daca tot ce ma inconjoara devine arid
Sunt in culmea fericirii daca tu-singura ai venit...

Nu am nevoie de diamante,bani ori chiar fericire
Doar prezenta ta orice rana adanca mi-ar vindeca
Vreau sa aud doua cuvinte care sa-mi dea de stire
Si orice ai zice rau sau bine-oricum nu ar strica!

Sunt doar aceleasi sentimente mereu ascunse
Ce le nutresc pentru tine zilnic fara ca macar sa stii
Se repeta incontinuu dar niciodata nu vor fi scurse
Din sufletul meu ce vesnic te va astepta sa vii...

Nu am promis dragoste vesnica dar asta totusi ofer
Nu spun minciuni,desi nu cred in vreun adevar
Stiu ca poate nu ma crezi-spre mine in gol zbier
Si acum in lumea-mi pustie ma trag singur de par...

Ridicata pe temeliile credintei in binele absolut
Dragostea mie inoculata fara asimtamantul meu
Iti ridica imaginea deasupra acestui univers slut
Te face sa fii al vietii mele unic si frumos zeu.

Viziunea ta asupra lumii se frange in zari,departe
Iar eu ma pravalesc tanjind dupa-al tau glas
As face orice,m-as arunca chiar si in moarte
Doar pentru a a primi dragostea ce ti-a ramas!

Vreau sa te simt,sa te sarut,sa te imbratisez,
Sa-ti simt inima batand la urechea mea culcata,
Cand sunt singur,noaptea tarziu,sa te visez
Sa fi al dragostei meu pret,a iubirii unica plata.

Cand te vad-o singura privire si sunt in paradis
Oriunde as fi,calvarul se preschimba in extaz
Atunci nu mai are valoare orice as fi promis
Caci sunt drogat si nu mai stiu ce-i ala un necaz.

O adiere de vand in calea caldurii ucigatoare
O raza de lumina intr-un intuneric de nepatruns
Un pansament cand rana ma ustura si ma doare
Un indiciu asupra dragostei ce mereu ai ascuns.

Ai spus totul-ce in clipele acelea ai avut de zis
Stii ca cuvintele-ti sunt pentru mine placi de metal
Eu in schimb am tacut doar,si acum am scris
Prin cuvinte negre ,memorii de-un asemenea hal...

Cat pot iubi clipele cand suparata vocea ridici
Si pe un ton diferit,din gura ta bucati de rai scoti
Cum fara sa-ti dai seama adevarul in patru despici
Incercand sa il arati tuturor,cum numai tu poti...

Dar de multe ori termini doar prin a fi neanteleasa
Si te superi si mai mult inspre fericirea mea...
Tot ce vad in acele momente in tine e o craiasa
O zana personala a vietii mele o nemuritoare stea.

Cu tine in lumea asta orice lucru existent este viu
Lumini aprinzi cand bezna incearca sa ne cuprinda
Iar fara tine totul n-ar putea fi altceva decat pustiu
M-as uita la mine,dar n-as avea imagine-n oglinda.

Si intuneric absolut ar fi fara tine pretutindeni
M-as scalda in cunoastere falsa de fals absolut
Probabil ca m-as simti ca o pereche de vechi pinteni
Fara ca scopul existentei lor sa fie cuiva cunoscut.

Intr-un oras al amurgului etern tu vii si dai culoare
Transformi palete monotone in nuante vii aprinse
Tristetea,orice natura ar avea ea,in preajma ta moare
Lasand sentimentele negative in patul lor,invinse.

Un cuvant sa te caracterizeze ar fii doar unul:minune
Ce vii de nicaieri si materializezi in fapte doar utopii
Daca ai avea chiar si o mie de fete,toate ar fi bune
Si tot te-as astepta frenetic in viata-mi sa imi vii...

Oricat de mult mi-ar lua-chiar de-ar fi si o mie de ani
Pana nu-ti voi afla fiecare mic secret al fiintei tale
Nu voi fi altceva decat o centura neagra cu zero dani
Ori un vin vechi de milenii,varsat pe langa pocale.

Mai puternic alaturi de tine ma simt mereu,si sunt
Tu dai putere vietii mele si incredere totala de sine
Tu ma ridici de jos cand ma simt neansemnat ,marunt
Si ma scuturi de praf cu ale tale maini curate,fine!

Limita dragostei mele este trasa doar de infinitate
Este impinsa catre limite necunoscute ,in etern
Nu se ascunde in spatele cuvintelor reci mascate
Ale caror substanta duce doar in adancul infern.

Fiecare cuvant ce-l scriu isi are semnificatia clara
Vine dinauntu,din inima, si exprima doar adevar
Niciodata nu vor minti,nici prima ori ultima oara,
Si nu-s unealta inselarii-al Evei amar si divin mar...

Ca o pasare maiastra ale carei aripi dau viata
Si ca un curcubeu viu colorat in dragoste si flori
Asa imi apari tu in visuri nebanuite,din ceata
Pentru a-mi spune incet,la ureche ca ma adori.

De ce as mai vrea vreodata sa ajung sus in rai
Daca aici pe pamant,si in vis am tot ce imi doresc
Tot ce as putea primi acolo,tu chiar aici imi dai
Zi de zi-noapte de noapte,cand vise ma cotropesc.

Deasupra fiecaruia se zice ca ar dainui cate un inger
Pentru a-l apara de rele si de a cadea in pacat
Eu cred insa ca tu ai fost lovita odata de un fulger
Facandu-te vizibila doar mie,din cerul instelat...

Si poate ai cazut de-acolo dar ai decis sa ma ajuti
Sub forma noua omeneasca de care sunt orbit
Caci tot ce vreau sa spun tu nu stai ca sa asculti
Stii totul dinainte-chiar dinainte ca eu sa fi vorbit !

Tip si zbier de unul singur, scufundat in tacere
Incercand sa sparg pojghita ce ne separa,de vid
Sunt aproape de reusita,iar dragostea mi-o cere
Sa distrug linistea oarba si singuratatea s-o-nchid.

Ah,dar ce n-as face pentru tine daca-ar fi nevoie
Unde nu m-as duce si cati oameni nu as as omori
Pentru a te elibera din moarte de as avea voie,
Pana si in iad dupa-al tau pierdut suflet as cobori.

Ah,cat am cautat iubirea,si era doar simplu eter
Se perinda prin fata mea dar privirea nu mi-o vedea
A stat acolo nemiscata, singura intr-un negru mister
Dandu-mi de stire mai apoi ca de lumina se temea.

Ai trecut pe sub lacrimi si le-ai sters cand am plans
Ti-ai umezit ale tale maine cu siroaie de lacrimi
Eu eram prea ocupat sa plang si nu te-am strans
La piept cand trebuia fiu ori sec ori plin de patimi.

E patru jumate si doar la tine azi m-am gandit
Orele au trecut ca un calvar cu tine prea departe
Ma simt ca o insecta vie,dar ingropata in granit
Ce de lumina soarelui nu va mai avea vreodata parte.

Ganduri devastatoare imi distrug creierul paralizat
Dar amintirile vin apoi in salvare cu intamplari vechi
Iar trecutul este giuvaierul meu din paradis retezat
Ce ma scot din iadul creat de propriile-mi urechi...!

Tot ce-a fost odata raiul mai e acum doar un infern
Iar tot ce se numea iubire acum e numai un blestem
Ce-a fost ieri pura dorinta azi e un imens gol intern
Ce se aduna si se-aduna-parca-ar fi un mare ghem...

Incerc sa scap din ghearele acestor false sentimente
Sa ies din ascunzatoarea fricii din nou la suprafata
Si reusesc iata sa trec de aceste nefericite momente
Cu ajutorul puterii dragostei ce a luat din nou viata.

Nimic n-o va ucide si nimeni absolut niciodata
Nu va avea vreo sansa sa-mi nege imensa iubire,
Stiu,simt ca nimic nu se va schimba intre noi,vreodata
Si asta pana-n ziua cand voi ramane fara simtire.

Inima imi spune "acum",acum e timpul sa-mi admit
Ca nu mai am alta iesire decat cea spre inima ta
Negarea acestor sentimente ar fi doar un alt mit,
Al carei existenta in adevaruri false s-ar ancora.

Corpul imi tremura tot cand de mine esti aproape
Simt ca iau foc pe dinauntru,iar pe afara ma-nrosesc
Tu insa sa ma vezi ai nevoie de mii de microscoape
Dar eu pana ca tu sa ma vezi de tot ma topesc.

Esti langa mine,aici,si totusi inca atat de departe
Esti departe,departe de mine dar,iata,te simt aici
"Ocupi locul cel mai mare locul cel mai aparte"
Din viata si inima mea as vrea sa aud-sa imi zici !

Unde esti acum cand de tine am disperata nevoie,
Unde esti plecata,prin ce unghere te-ai ascuns?
Trebuie sa te vad,sa te sarut,chiar daca nu am voie
Am nevoie sa-mi amintesc cum in brate te-am strans.

Imi erai floarea din gradina care ieri se deschisese
Si imprastiai in jurul tau o aroma dulce,de nedescris
Petalele tale ravasite,cadeau in vant peste mese,
Cazand in mainile mele,parca cu un destin prezis...

Le admiram acolo,singure in palmele mele avide
Al lor drum parca era scris-de puterea vantului orb
Atata viata si frumusete in mainile mele reci,aride
M-a impresionat ca o vulpe vicleana pe un corb.

Dintr-o data te-ai preschimbat in tine,frumoasa,
Ai luat forma ta pe care o stiu si o indragesc enorm,
Am inchis ochii o data iar in viziunea-mi cetoasa
Am realizat aproape finit-mi-am dat seama ca dorm.

Cu bratele deschise,cu gandul tintit la al tau amor
Imi petrec toate clipele dizolvate pe al timpului fus
Neaincetat ma gandesc la tine,doar stii cat te ador
Cand de atatea ori gura mea dragoste ti-a dus.

As mai avea o singura dorinta inainte de-a pleca
Inainte de-a parasi amurgul cel insetat de lumina gri
Sa cunosc adevarul fara bariere,apoi pot aluneca
Pe topoganul necunoscutului etern ce poate fi...

Pe buzele tale cuvinte inconjurate de lumina sa vad
Al caror sens sa-l inteleg fara bucati de intuneric
Astfel ca singur sa te citesc intr-o lume de prapad
In care singurul adevar al cuvintelor este sferic.

Dar tu stai acolo,inconjurata de nimic si de absolut
Iar buzele tale zac apropiate si inchise-cu zavor
Nemiscarea te asociaza unei fiinte sculptate-de lut,
Asezata in mijlocul unei incaperi goale,pe covor.

Intrupezi tacerea atat de bine- imi joci fostul rol
Te ascunzi dupa reflectii ale luminii,dupa inchipuiri
In loc sa treci direct prin dragoste,tu ii faci ocol
Si fara sa fi sigura de nimic,dai credibilitate la stiri.

Si totusi esti alaturi de mine,chiar daca taci chitic
Iti pot simti caldura in frigul continuu al noptii
Esti parca viata ce se naste din neant,din nimic
Incercand sa bata incet dar sigur la poarta sortii.

Te uiti direct in soare,incerci sa acaparezi lumina
Sa o faci parte din tine-vrei sa iradiezi neancetat
Ai vrea-si n-as putea sa te condamn,sa devii masina
Ce creeaza viata si lumina-cand lumea le-a uitat !

Imi stai chiar in fata,dar nu poti insa sa ma simti
Eu te vad,si desi as putea,nu te las sa ma vezi
Ma gandesc daca tu ai putea vreodata sa minti
Sau daca pur si simplu in minciuna ai putea sa crezi.

Privirea ce mi-ai aruncat-o cand fulgerul a lovit;
N-o voi uita, caci picaturi mari din cer cadeau
Pe toata fata cu apa rece invioratoare te-au invelit
Iar apoi, privindu-le atent vedeam cum radeau.

O,Doamne ce momente!clipe eterne,de neuitat
Bucati de paradis ce trebuiesc imortalizate pe loc
Asemenea simtiri nu mai exista nici la anticariat
Asemenea clipe dau pana si inimii de gheata,foc.

Cateodata foarte rar alunec pe gheata prea lucioasa
Iar ca efect logic si neindemanatic,ma pravalesc
Imi pare bine insa ca dragostea nu-i contagioasa
Caci altfel n-ai mai fi singura fata pe care o iubesc...

Pe tine cuvintele te lasa nemiscata,invelita in beton
Lumea pentru tine e falsa,inchinata urei si minciunii,
Adevarul si dreptatea sunt firave- un strat de ozon
Sunt pentru tine Soarele vazut la lumina rece-a lunii.

Ascultand linistea infernala,viziuni vechi mi se inchid
In lumea fara inteles si viata in care ne facem ca traim
Insa un singur gand ratacitor la tine ma scoate din vid-
Cat de mult as vrea ca viata si moartea s-o impartim.

As plange zi si noapte pentru tine daca-ar fi nevoie
Un ocean de lacrimi as face sa te scot din golul infinit
Sa-ti scot sufletul afara din noapte chiar de n-am voie
Imi trebuie un strigat de ajutor si pe loc am si venit.

Inima unui copil iti bate in piept-aprinde becuri arse
Luminand in noapte cele mai ascunse drumuri si cai
Niciodata nu va lasa gura sa-ti scoata cuvinte false
Ci le va acoperi cu pamant si arunca apoi prin vai.

Inapoi pe pamant,te-a trimis emisarul-ingerul pacii
Sa molipsesti raul cu dragoste,credinta si dor
Esti atat de frumoasa cand vorbesti orice,caci
Vocea ta are radacini adanci in glasul divinului cor.

Nu pot sa ma vad singur,ci doar cu tine impreuna
Cu tine sau cu nimeni-ori cu moartea intre picaturi
Am fi deasupra lumii,a dragostei aprinsa cununa
Iar daca nu -prin universe diferite,straine frimituri.

Vreau sa-mi spui ca exista dragoste,ca e adevarata
Ca nu e un sentiment fals clonat in vreun laborator,
Vreau sa aud de la tine ca dragostea nu e creata
De vreun cercetatator nebun ori de-un mort ganditor.

Cand aud cerul curgand in valuri,prabusindu-se in jos
Chiar inainte de-a ma trezi ma aud strigand un nume
Dar atunci sunetul de disperare din gura-mi scos
Nu stiu cum,dar aduce inapoi vechea,intreaga lume.

Vezi?numele tau imbina la loc imperii,lumi pierdute
Da viata mortii,pune cerul inapoi sus la locul lui,
Da o a doua sansa posteritatii,in pacat crescute
Si mai da un total nou inteles pozitiv sentimentului.

Acum si pentru totdeauna vei fi al meu altar unic
Singurul lucru la care ma voi inchina il vei reprezenta
Regina,imparateasa,zeita mea ,de jos ma ridic
Ca lumina creeata de vraja ta sa mi se poata arata.

Dar daca nici pana acum n-ai reusit sa ma-ntelegi
Ar trebui sa ma dau batut sa-mi caut alta cale,noua;
Poate ar trebui sa dezgrop noi ale dragostei legi,
Sa las in urma cerul senin asa cum este,sa ploua.

Esti rece ca ghetarul,mai rece ca un sarpe ori un mort
Esti rece pentru toti si cu toti dar eu te venerez in delir
Ca sa mai zic esti ca al sarbatoritului de frisca tort
De care insa nu se poate atinge caci e doar musafir.

Citesc viata din ai tai ochi o sorb de pe ale tale buze
Aud in jur critici false- oarbe ale celor ce nu-nteleg
Imi pare enorm de rau ca ti se aduc necinstite acuze
Trecute prin focul minciunii si al infernului intreg..

Imi jurai dragoste vesnica,eu te sarutam frenetic
Tu imi mangaiai parul ,eu in a ta poala ma cufundam
Mintea imi statea pe loc ,gandea in gol,profetic
Si staruind la nimic,la totul in bratele-ti plangeam.

Plangeam de fericire,de tristete,de tot si de nimic
Valuri de fericire precedate de altele de tristete
Ma loveau cu putere si violent-un adevarat inamic
In cautarea victoriei printr-un act de noblete.

Simteam sangele divin,curgandu-mi prin vene
Vedeam purpuriul clasic prefacut in rosu aprins
Totul in jur se misca atat de greu,atat de alene
Incat nici nu mi-am dat seama cand m-a cuprins.

N-am crezut vreodata ca corpul poate da fericire
Adica da,dar nu in cantitati atat de pure si mari
Acum m-am lasat prada valului,nu mai am simtire
Eliberat de legile false ale lumii clonate-de barbari.

Intra in lumea mea virtuala cu bratele deschise
Imbratiseaz-o si lasa-te dusa de valuri nevazute
Inchide usa falsei lumi oarbe,patrunde-mi in vise
Lasa in urma moartea si trairile mult prea mute.

Acum te simt,iti adulmec mirosul aproape dulceag
Prezenta ta imi zgarie simturile si m-i le-nmoaie
Fiind patriot tu esti pentru mine al patriei steag
O ploaie rece invioratoare in timp de vapaie...

Ma faci sa ma simt atat de bine-doar te privesc
O poza ar fi deajuns iata sa ating culmi de vis
Mereu fara intrerupere la a ta imagine staruiesc
Sunt parca atunci pe listele Edenului inscris...

Oh,esti a mea pasare calatoare ce nu vrei sa pleci
A cerului libera pasare prinsa intre inchisi nori
Esti mai sus de valori morale,pe toate le intreci
De sus privesti curios lumea,dar nu vrei sa cobori.

Nu ma pot abtine,nu ma pot controla,si vreau
Sa-ti spun cand am ocazia cat de mult te iubesc
Odata,pe in vremuri apuse in viata nu-mi erau
Zile goale si momente secate ce nu le mai doresc.

Stand si gandindu-ma la clipe ce nu exista inca
Realizez ca imaginatia este evadarea din blestem
Si chiar de inima ta ar fi facuta din piatra si stanca
Aici pot creea lumi ireale-lumi inviate de poem.

Niciodata nu voi ramane fara idei cu tine ca muza
Ma lovesti cu inspiratie mai violent ca un ciclon
Esti la fel de misterioasa ca o lumina alba,difuza
Esti scutul ce ma apara -esti ca un strat de ozon.

Azi esti viata,maine destinul,poimaine esti viitorul
Azi imi esti clipa,maine momentul,iar restul va veni
Acum stau si scriu e azi,iar eu sunt iata,autorul
Ce scrie despre tine cea de care ma voi indragosti.

Vreau sa-mi impartasesc visele tie, sa ma citesti
Sa ma dezbrac in fata ta de tot ce ma inconjoara
Intr-o incapere plina de nimic doar noi-doua cesti
Sparte si imprastiate de vantul ce inimile infioara.

Materia m-i se pare atat de inculta,fara vreun scop
Parca a fost creata pe post de jucarie,e un joc
Nu face decat sa ne desparta,al minei tarnacop
Incercam din greu acum s-o oprim,nu cu mult noroc.

Innebunesc vazand ca nu pot shimba nimic in jur
Nu pot shimba pareri,morti,sau opinii cum vreau
Nu te pot schimba-nu te pot face sa ma iubesti-injur
Haos ma inconjoara,si tacerile multe in grota ma iau.

Aud voci ce imi zbiara in cap,numele tau il striga
Atat de tare de cred ca voi exploda,dar fara inteles
Nu gasesc cauza,motivul,temeiul si asta ma intriga,
Nu pot trai fara o explicatie clara,cand atatea se tes...

Dimineata pura,ma scol,ma spal pe fata toata
Dar inainte de tot gandul te preamareste in slavi
Numele imi sta pe buze mereu,de fiecare data
Daca-as putea sa-l gust odata,sa-l pun pe tavi...

Cerul se poate pravali la vale,luna poate cadea
Stelele pot sa se stinga,lumina in intuneric sa dispara
Toate as vrea sa se-ntample,daca nu-ti pot avea
Dragostea asa cum a fost ea-cum a fost prima oara.

De cate ori ai incalcat regululile ,te intreb acum
De cate ori te-ai lasat dusa de un impuls ciudat,
Ai incercat vreodata s-o iei pe un necunoscut drum
A carui carare e neclara si niciodata n-ai urcat...

Oh,scumpa dragoste,scumpa fericire trecatoare
Fiica a acestei lumi ce dispare inconjurata de mister
Te intreb pe tine,spunu-mi,nu te sfii-tu oare,
Ma vei parasi,ma vei lasa tu singur si gol sa pier?

Doar mie-mi pare rau ca dragostea dispare
Doar eu o vad cum se topeste in a primaverii caldura
Dar imi intorc privirea,caci privitul sec ma doare
Iar privelistea trista si reala din minte m-i te fura.

Te-ntrebi de ce imi pare rau pentru schimbare,
Cand menirea lumii este sa se schimbe ne-ncetat
Te aud de departe,tu te intrebi cu voce tare-
Iar atunci ma cert pe insumi-mi ca lumea n-am sfidat.

Varsta nu are vreun cuvant de spus aici vreodata
Anii sunt doar o cifra scrisa pe hartii ce n-au rost
Experienta e singura ce poate schimba vreo data
In amalgamul de sentimente,dar oare cu ce cost?

Odata,am auzit o povestire ce mie imi spunea
Prin mesaje ascunse,cu priviri aruncate pe furis,
Parca incerca sa ma minta,si parca ma iubea-
Imi soptea usor la ureche ca dragostea-i afis.

Nu am crezut-o,am inchis cartea si am plecat,
Dar pe drumul ce ducea spre casa,din departari
Am vazut in vazduh un foc rosu,gros,intuncat
Ce cadea in stanga si-n dreapta din pierdute zari.

Dragostea ardea si degaja vapaie aschii si cenusa
Dogorea atat de putenic,incat puteai s-o simti
Vreun piroman fara sa stie a deschis rosia usa
Si dandu-i foc,privea fix in ochii miratilor sfinti.

Toti erau acolo,dar privirile le erau atintite
Erau blocati si inchisi parca intr-o cusca de otel
Incercau in zadar sa opreasca flacarile amintite
Nu puteau sa miste nici un deget-de nici un fel.

O lacrima isi croia drumul din ochii fara de sens
Se scurgea pe fata alba,decolorata de minciuni
Apoi cadea in gol,si atingea pamantul ud si dens,
Intr-o incercare palida datatoare de fatale minuni.

Doar o lacrima a fost deajuns pentru a opri totul
Un singur strop de licoare magica scursa dintr-un vas
Atat a trebuit sa stim pentru a reteza iata ciotul
Ce mai ramasese din motivul vietii pierdut ,cel ramas.

Hai sa facem liniste in jurul nostru,si in tacere
Sa ne cuprindem in brate,uitand de rau si de bine
Haidem deci sa dam momentului ce acesta ne cere
Sa lasam lumea deoparte,abandonata,in fine.

Incerc sa cuprind in brate tot ce ma inconjoara
Apoi incerc sa simt gustul a tot ceea ce ating
Caldura inimii tale dogoreste,la pamant ma doboara
Si parca pentru-a scapa cu viata trebuie s-o sting.

Si ce foc,ce caldura,cata viata salasuieste acolo
Cata dorinta poate arde in acest suflet omenesc,
Sunt atras si impins de acest foc tot mai incolo
Mai departe si mai aproape de tine,si ma golesc.

Astazi te-am vazut odata pe strada,pe al nostru drum
Pe care odata te conduceam acasa fara ispita,
Atunci singura intrebare ce mi-o puneam era cum
Dar acum regret gandurile-si intrebarea nenorocita.

Rauri ieseau din matca,inundatii si devastare mare
Toate se intamplau inauntru si le simteam enorm
Ramasesem uitandu-ma in balta:"sunt eu asta oare?"
Sau poate e un cosmar,iar eu sunt in pat si dorm...

O clipa poate fi atat de scurta si de trecatoare
Incat profunzimea ei este cuprinsa intre picaturi
Un moment trece prea rapid prin fata-ti,si moare
Se topeste in ceata din nou,nu te lasa sa il furi...

O fantoma rece au recunoscut azi ale mele priviri
Au vrut sa se-ncreada in ea,dar nu i-au cedat
Fantoma a disparut in cautarea alor sale rataciri
Lasandu-ma solitar in aceeasi lume veche,incuiat.

Zici ca ti-e frica si esti suparata,nu vrei sa vorbesti
Ai avut o zi mai mult decat proasta ,si vrei sa taci
La lumina noptii,la o lumanare,stai si te gandesti
Incerci fara rezultat,in zadar sa afli,daca ma displaci.

Esti intr-o meditatie profunda,cautand doar adevarul
Ce te reprezinta si ce te inconjoara deasemeni mereu
Iti treci mana nervoasa de nenumarate ori prin parul,
Ce ar putea fi marca ta de fiinta pura,de inger sau zeu.

Te uiti pe peretii ce te cunosc parca de o eternitate
Parca vrei sa-i intrebi multe lucruri dar nici nu stii ce
Asta este unul din acele triste momente,in care pe toate
Le-ai uitat dintr-o data si pentru-a le stii iar ai da orice.

E momentul tristetii in care realul a devenit fantezie
Si nu mai stii ce sa faci si in ce sa te increzi in viitor
Iti spui singura in minte,iti zici..."ce-o sa fie sa fie"
"Nu voi permite nimanui sa-mi strice acest unic zbor."

Te schimbi de hainele ude si le arunci in sus,pe jos
Si le vad cum zboara spre nicaieri si apoi cum cad
De ce oare de pe tine le-ai dat ,de ce oare le-ai scos,
Nu inteleg de ce le-ai abandonat umbrei in care sad.

Luna plina umple noaptea si lasa lumina sa coboare
De sus din cer,din spatiul infinit,de acolo si pretutindeni
Pe fata-ti se scurg ca valurile si ca razele albe solare
Ale lunii brate ce te apuca si te lovesc ca doi pinteni.

Luna rosie ca marul parca sangereaza intr-un delir
Picaturi de ploaie cad una dupa alta,lovind pamantul
Atent le urmaresc evolutia,si sub inspiratia lor insir,
Cuvinte pe foi goale ale caror singur martor e vantul.

Siroaie peste siroaie cad si deschid uitate momente
Aud sunete ce ma trimit in urma cu milioane de ani
In mana imi tremura dragostea cautatoare de talente,
Iar in cap imi suna vechi cuvinte rostite de morti tirani.

Ecoul rugii mele se ridica in sus,pana la inaltii nori
De unde mai apoi e raspandit in cele sase rasfirate zari
Oglinda gandurilor mele trece prin pene ude de cocori,
Si nu ar vrea sa se opreasca decat in inviate caldari.

Tot ce vreau si ce am putut sa imi doresc vreodata
A fost sa fiu inteles fara bariere,fara explicatii,doar atat
Dar pana astazi pana sa te cunosc,nimeni,niciodata
Nu a putut sa-i dea viata visului,nici partial,oricat...

Si ce poti fi tu oare,in afara de o bucata vie de pamant,
Ce poti avea tu in plus ce alte bucati vii ca tine nu au
Aici in lumea mea trista pamantul e spulberat de vant,
E lasat la voia intamplarii carat inutil in umbre ce stau.

Totusi insa citesc o sclipire ciudata in ochii tai in intuneric
Deslusesc viata si dorinta,si insetare dupa pierdut adevar
Momentul in care ma uit in ai tai ochi este atat de feeric,
Incat tot ceea ce imi mai doresc este in adancul lor sa sar.

O claritate de cristal nedeslusibila pentru ochi nestiutori
Se zbate sa iasa in evidenta din pupilele-ti dilatate,
Ochii tai adanci si patrunzatori sunt adevarate comori,
Lasand loc liber globurilor oculare de pietre nestemate.

In lacul din fata casei se reflecta o imagine clara,aparte
E atat de reala incat ai putea sari pentru-a o salva,
Parca este o foaie cazuta si ratacita dintr-o veche carte
Ori o reflectie o unei zeite ingroapa in apa cumva.

O stea cazatoare zboara prin noapte,iti cade la picioare
Un foc celest continuu,dar langa tine de culoare paleste
Noaptea devine iata trista si in tristete,intrebatoare,
Se mira in tacerea-i inutila daca caldura te ocoleste.

Dar tu esti fericita caci cerul s-a stins la picioarele tale
Te bucuri ca totul a revenit la normal ca lumina s-a stins
Pentru o clipa iti doreai doar sa fii ascunsa prin canale
Acum inima ti-a revenit la normal,caci noaptea a-nvins...

Nu as vrea sa traiesc vesnic fara vocea ta calauzitoare
Nu vreau sa aud secrete,decat din glasul tau si atat
As putea sa traiesc si in lntuneric,fara lumina si soare,
Daca tu ai fi acolo,as putea sta la infinit,oricand si oricat.

Trebuie sa fug departe de mine daca cred ca nu pot iubi
Sa schimb ceva,cumva sa incerc sa aduc dorinta inapoi,
Trebuie sa aflu cat de departe de mine,dragostea ar fi
Daca as sta sa o caut pe lume iar ea ar fi incuiata de voi.

E un mister invaluit in negru si aruncat pe fund de ocean
Deghizat intr-o sepie,ori intr-un peste frumos,stralucitor
Intr-o buna zi ,odata,in viitor intr-un oarecare dulce an
Naufragiind pe acolo,il voi gasi asteptandu-ma pe covor.

Acum stiu ce vreau sa spun,dar logicul ma opreste,e trist,
Stiu ca pe fata ta sunt linii ce delimiteaza un vechi suras
Incercand sa descos un motiv neclar confuz,existentialist,
NU pot gasi altceva decat un gand strain in cap,un intrus.

Astazi draga floare de extaz imi aduc neclar,vag aminte
Nu stiu de ce tocmai azi,dar cursul timpului e bine definit
Am citit unele noi,trimise de tine azi,prin scrisoare,cuvinte
Iar ganduri noi,solitare complet independente m-au lovit.

Azi poate lumina a fost mai clara ca alte dati,si lumina
MI-a deschis si alte cai de intelegere in sufletul aparat
A dezvelit si a patruns fara limite inauntru,in vitrina
Cea curata a mea prin care trecuta,varteje uscate a iscat.

Nu stiu ce-a fost gresit cu ziua de astazi,mi-e tare sila
Nu cred insa ca-mi va schimba viitorul cu orice,cu ceva
Flirtul cu viata si cu tine vor continua ambele,ca o idila
Insa parca pauza e necesara se autocomanda...cateva.

Gandul la tine ma face sa dau creatie vie la lucruri mute,
Ma bate pe umar si peste fata,ma trimite in fals delir
Ma trezesc din somn cu riduri pe maine,pe fata am cute,
Bolborosind cuvinte fara inteles ce apoi pe foaie le-nsir...

Ce sacrificii ai fi tu in stare sa infaptuiesti pentru izbanda
Oare ai renunta la dragoste pentru un scop orb lumesc,
Nu stiu,ma intreb aprins vazand-mi iubirea crescanda
Iar nesigurantele hranite de gelozie aleatoriu iata cresc.

As vrea sa fiu ca tine sa ma cunosc bine sa stiu ce sunt
Sa-mi cunosc cele mai ascunse fete din cotloane de vis
Ideea de a ma descoperi in viitor cand oi avea par carunt
M-i se pare atat de superficiala,iar totul in mine e indecis.

Tu in schimb stii totul despre tine,ce vrei si ce nu vrei
Si nu-mi pot da totusi seama daca e de admirat sau nu
Ai puterea incredibila,fantastica a o mie de infometati lei
Ce vazand o singura gazela pe ea se napustesc toti acu'..

Ma faci sa vreau sa merg oriunde te-ai duce tu,iar azi
Am fost unde pe tine picioarele te-au dus doar ieri
Vreau sa fiu in spatele sa-n umbra ta sa te ridic cand cazi,
Sa te ajut si sa te alint,sa te iubesc sa fiu cand mi-o ceri.

Sa zdrobesc ziduri de plastic,bariere de ciment armat
Pentru a trece de partea barierei in care tu esti
As lasa in urma totul si as cadea in fine pe jos,lat
Doar din gura ta sa pot auzi si primi noi,colorate vesti

Vreau sa te cunosc prea mult, imi uit conditia impusa
Uit de unde sunt ce vreau ,uit tot ce imi doream pe ascuns
Dorinta de viata fara tine aproape din mine e scursa,
Palind pe zi ce trece, eul meu diapare,ajunge de nepatruns.

La televizor aud zilnic de dragoste eterne si apoi sfaramate
Vad la stiri lucruri ce nu am crezut vreodata ca voi vedea
Aud de crime,de ura de violenta -nepasatoare de etate,
Si incerc sa-mi imaginez cum e lumea asta, in mintea mea.

Intr-o astfel de lume ma intreb cum de mai exista dragoste
Si apoi vad de ce nu vrei sa ma crezi cand iti spun"te iubesc",
As putea fi eu ultimul ce iubeste sa fiu ultimul al vietii staroste
Ah cat de mult as vrea atunci adepti noi dragostei sa gasesc.

Vreau sa fiu un vizionar sa prezic viitorul nostru impreuna
Sa-ti spun ce maine dimineata ne va aduce lumina noua,
Singur sa iti pot dovedi dragostea ce ma poseda,nebuna
Peste indoieli,si peste incertitudini,in a credintei pura roua...

Vreau sa fiu crezut neconditionat si iubit deopotriva
Cand nimeni nu ar vrea sa ma creada tu singura sa ma crezi
Atunci cand parasit de credinta tu sa ma ridici din deriva
Tu sa fii acolo pentru mine,cand sunt pierdut sa ma salvezi...

Solititudinea mi-a ajuns si mi-a expirat si pe vieti viitoare
Imi place sa cred ca am consumat-o pe toata si nu mai e
Acum vreau sa fiu alaturi de tine undeva vara,la racoare
Departati de lumea acida ,vicleana de care frica nu mi-e...

Unul in bratele celuilalt,singuri sa ne cuibarim privirile atee
Sa strigam cat de tare sa poate "libertatea e totul si viata"
Sa ne inchipuim impreuna cum ne-am intalnit pe vreo alee
Pierduta prin univers...si doar ne-am zis "buna dimineata"...

Acolo unde tu ai stat odata mai e doar vantul care bate
Incremenindu-mi privirile si inghetandu-mi inima seaca,
Nu mai esti acolo intinsa cu fata spre mine din pacate
Si stau neclintit cu privirele pierdute,ma odihnesc oleaca.

Imi insir amintirile cronologic pe firul pierdut si incolor
Te vad acum langa mine cu bratele albe deschise
Esti jos,si de pe scari ma grabesc degeaba sa cobor
Pe treptele abrupte ale neantului imposibil,in vise...

Iti vad corpul tremurand strigandu-ma de afara din ploaie
Cu privirea inecata in misterul de griul cel mai sec
Ochii prin geam iti scanteiaza ,creeatori de alba vapaie
Eu,temator ma intorc pentru a arunca o privire,si plec.

Din incaperile mici de sub frunte se scurg picaturi de apa
Petale de roua sarata iti scurg pe obrajii infrigurati
Insa mie nici un sentiment benefic pozitiv nu imi scapa
Parca inteleg conditia noastra din ploaie, de iubiti ratati.

Imi pasa,dar ceva ma tine aici cu picioarele impamantate
O forta imi dicteaza ca unui biet singuratic dactilograf,
Cand vreau sa mi te dedic,toate clipele-mi tie dedicate
Sunt compresate ca intr-o mengnina a mortii,facute praf.

Sa-ti simt dragostea si sa-ti ofer dragoste neconditionata
Este tot ce vreau sa fac in aste clipe fara de vreun mister
Sa-ti jur credinta vesnica,si sa te cuprind pe toata
Acum vreau sa fac toate astea caci altfel pana maine pier.

De fiecare data cand simt frigul intrandu-mi pe sub piele
Gandul ma bate imediat pe umar,la clipele din parc
Cand sub bolta cerului,singuri eram in cautare de stele
Cu Cupidon prin spate,la munca tintuindu-ne in arc...

A fost cred clipa datatoare de sperante si de credinta
Clipa mangaiata de divin,si macelarita apoi de profan
Moment al apogeului simtirii ce cu toata a mea fiinta
In a lui existenta am crezut mai mult ca in sfantul Coran...

Cata loialitate poate exista in sufletul gol al nostru
Al oamenilor care nu pot decat a gasi defecte,cu prisos
Cat devotament se poate ascunde in sufletul monstru
Care se degizeaza din fiara iadului,intr-un inger duios.

Esti una din cele exemplare pretioase pe cale de disparitie
A caror simpla prezenta porneste incendii si fara foc
A caror aura luminoasa imbiba lumea mea cu justitie
Dizolvand umbrele de indoiala asupra adevarului pe loc.

Cobori din masina cu pasi lini de matase calci pe zapada
Te-ndrepti spre destinatia ce ti-ai propus-o initial
Plutesti pe deasupra pamantului ca o apa vie,in cada
Fiecare pas de-al tau e un pas divin,cu carenta de banal

Crezi tot ce faci si absolut totul pentru tine conteaza
Dai fiecarui mic detaliu o atentie cuvenita si pe nedrept
Deasupra ta trebuie sa fie o statuie de piatra ce vegheaza
Sa fi tu insuti mereu cu adevarul de-a pururi sa dai piept.

O poza inseamna atat de multe si totusi atat de putin
O imagine a ta e necesara ochilor mei avizi de frumos
Deasupra usii mele si pe sifonierul inchis o poza tin
Pentru a da un aer de iubire la ceva fals,atat de odios.

Si cand ma scol dimineata ma uit la chipul tau de pe usa
Iar in fata imi apari tu,iesind din batranul sifonier
Sunt buimacit de somn,si imi pari atat de jucausa
Incat ma lovesc cu capul si ma doare,de tocul de Fier.

Pe drumul spre scoala ma ratacesc gandindu-ma la tine
Ma pierd pe drum si raman pe loc la tine filozofand
Iar cand ajung la metrou,metroul parca nu mai vine
Si raman singur in ganduri pierdute,ceva parca-asteptand

Astept oare metroul,oare pe tine,sau poate doar o clipa
In care imaginea ta sa se perinde prin fata ochilor mei,
Nu stiu ce,dar sunt ca o pasare in zbor fara vitala aripa
Ce cade din vazduh la mirosul blandului copac de tei...

Profunzimea vocii tale se coboara in indepartata vale
Acolo unde nici corpul si nici sufletul nu au acces
Ii sorb esenta cum as sorbi vin de Porto din pocale
Profit de fiecare vocala si consoana pe care am cules.

Pietrele mele pretioase isi au reflectia in chipul tau
Toate diamantele si toate safirele din lume se topesc
Iar cum Dumnezeu a creat oamenii dupa chipul sau
Asa si eu toata viata dupa la tau ritm mi-o incropesc.

Vantul imi bate in tamplele goale si ploaia ma loveste
Toate simturile imi sunt amortite de un zgomot grotesc
Singurul lucru insolubil care in mine inca mai creste
Inzecit ,e dragostea oarba catre tine ce iata o nutresc.

Nici vantul,nici frigul nici viscolul si nici macar potopul
Nu imi vor sterge urmele sentimentelor din cerebel
Si nici macar Dumnezeu aruncandu-mi prosopul
Nu va reusi sa-mi schimbe asta opinie-n vreun fel.

Corpul imi rosteste idei vagi fara vreun fel de sens
Mintea mi se indoaie si se apleaca spre goliciunea toata
Dragostea mea crezut-am ca a fost impartasita intens
Astazi insa am aflat cat de proasta mintea e,cat de netoata.

Am crezut in dragoste,si-mi parea atat de dulce,reala
Toate indiciile ma constrangeau sa cred ca-i asa
Insa acum vad ca a fost ceva scris cu creion pe-a coala
Ceva ce guma si vantul au sters in turbare in ciuda mea.

As fi vrut sa citesc viitorul ca implicarea sa-mi fie slaba
Sa te vad in viitor inainte de prezent,inainte de trecut
Nu imi inteleg ghinionul,sau poate doar mintea mi-e oarba
Iar creierul meu real,este doar un ciot de nesimtire,si slut...

Un singur lucru vreau sa cred in tacere si asta suferinta
Ca nu o sa mai iubesc vreodata,niciodata pe nimeni,nimic
M-am saturat de sentimente devoratoare de a mea fiinta,
Pana peste cap sa fiu ingropat in sentimentul vechi,antic.

Au calcat pe inima mea atatea lucruri incat m-am saturat
Atatea dezamagiri mi-au stat la capat parca din eternitate
Au fost,e adevarat si clipe care sufletul mi-au incantat
Izvorate insa doar din ceva gol,fals,si lipsit de afinitate.

Ai fost ultima,te-am pus astfel in capatul listei,tu inchizi drumul
Si vreau sa stii cat de mult ai insemnat,cat de mult te iubesc,
Dar din presupusa ta dragoste a ramas pierdut doar fumul
Doar aburii unei credinte distorsionate in care singur,eu traiesc.

Ziceai ca iubesti,ca tot ce faci se invarte in jurul la "a iubi"
Insa tot ce vezi tu esti tu si ai cazut intr-o dragoste latenta
Dragostea in propria-mi viziune e analoaga expresiei "a fi"
Si viata,dragostei fara indoiala in orice viziune este inerenta.

Si ce aud de la tine...aud ca iubesti,iubesti totul,dar pe mine ba
Gandul ma faca sa ma simt atat de mic,de umil,de neansemnat
Si vreau atat de tare sa aflu cum,de ce, sa te pot intreba
Dar o usa de otel parca ne desparte lumile,un zid blindat...

Si simti iubirea cum din zbor ti se cuibareste in brate
Ti se arunca neconditionat si isi sacrifica utimul strai
Insa tu ca o marioneta a Satanei,agatata in sute de ate,
Iti trisezi fetele mizere si meschine,ascunzandu-te-n rai.

Cum totul nu este decat un joc necastigabil,incep a vedea
Pe strada dreptatii ulii nemancati zboara alene la vale
Pierduta pe drum merge ratacind si cautand,doar ea
Cu speranta ca o calauza odata si-odata ii va iesi in cale.

Ar trebui sa-mi para rau pentru tine cand nu te mai gasesti
Cand la o atingere a mainii tale nu mai simti caldura
In ce spatiu si in ce timp,te intrebi degeaba pe unde esti
Ori ce forma oi avea ,poate de hipopotam,ori poate mura...

Spre Babilon imi indrept inchipuirea,spre legende de aur
Spre un bloc de pietre ce duc in sus spre gloriosul cer,
Si vad omul dornic de atingere a supremului,veritabil taur
Ce cade insa sub greutatea maniilor zeului albastru de Fier.

Caut un cuvant care sa exprime umanitatea noastra goala
Caut un chip care sa-mi aduca in fata devotament si iubire
Insa tot ce imi iese-n cale este o cuvantare mototoala
Inchisa in curtea intunericului,scris si vopsit in neclinire...

Stii doar ca cuvintele uneori nu-s un lucru usor de zis
Si ca uneori o miscare poate face cat o mie de silabe
In toiul noptii ma scol ta tine gandindu-ma ,din vis
Incercand sa gasesc cuvintele potrivite,in cifrele arabe.

Nu e de mirare oare ca cerul este mereu sus si e albastru
Ori ca ninsoarea cade doar iarna din cerul plin de fum,
Nimanui nu-i pare ciudat ca suntem dominati de un astru
Inchis pe un fundal continuu,parca un infinit,lung drum.

A mai observat cineva-n afara de mine,zi si noapte gandesc
Poate oi fi singurul care vede raiul aici langa mine pe pamant
E o bucata din intregul acesta diluabil din intregul pamantesc
O substanta concentrata din foc,apa,inima si finalmente vant.

Noua nu ne pasa de falsitatea imensa ce avid de inconjoara
Noi nu credem in ura,rautate,razbunare,ori in blestem
Nu credem in scari rulante ce in rai urca sau in iad coboara
Tot ce la noi are valoare sunt sufletele ce reciproc le avem.

Da-mi un motiv bun pentru care noi nu am avea dreptate
Pentru care ne-am insela amandoi sub cerul bleu senin
Scrie-mi o ratiune,un cuget sau orice,ca sa-mi arate
Ca pana la urma tot adevarului alb,lui o sa ma-nchin.

Printre fulgii de zapada vad cate un suflet,rar,tremurand
Bucurandu-se de frumusetea lor dar temandu-se de frig,
Si tot le vad printre troiene de zapada,colinde cantand
Si ascunzandu-se de vocea mea obosita cand le strig...

Zbor lin printre stele de gheata,si printre stele de lumina,
Echilibru printre spatiu si timp,printre lumina si intuneric
In sfarsit insa,iata atinge pamantul,si intra in carantina
Mor in singuratate sufletele, intr-un registru negru,numeric

Sunt teleportat din infinitate in cutia asta de ciment
Si inchis aici pentru-a-mi ispasi cine stie ce pacate vechi
Zavorat intre legi impuse ,orb pentru doar un moment
Trebuie sa descifrez culorile aprinse doar prin urechi.

Primul lucru ce-mi iese in cale este dupa sunet o fata
Si m-am indragostit atat de usor de glasul ei divin
Am cazut in haosul abisal al dragostei chiar deandata
Ce am simtit parfumul nemilos al florii pierdute de crin.

M-am pierdut cu cap si minte,si suflet si credinta
M-am amestecat printre impuritati iar acum sunt murdar
Sunt acum din tot ce eram,o biata pierduta nefiinta
Un om de zapada primavara,in modern,un barbar...

Un razboi sfant intre ratiune si instinct duc prin zapada
Una ma taraste catre cunoastere cealalta-n negru noroi
Vreau ca sa prind ratiunea de gat,s-o arunc intr-o lada,
Sa raman singur cu instinctul, bantuind doar noi doi...

El imi spune sa te iubesc fara orice fel de alte explicatii
In timp ce ratiunea ma bate la cap sa tot pun intrebari,
Ma simt atat de bine impreuna cu tine,nu vreau incantatii
Nu vreau sa stiu,vreau doar sa simt rasfiratele carari.

Intre vorbele mele si tale,intre bratele noastre zace umbra
Suntem dominati acum in zaos si tacere numai de extrem
Si suntem manati catre gura prapastiei de penumbra,
A carei putere a dat nastere interminabilului blestem.

Lumina palida a Lunii ma gaseste langa tine-n dimineata
Cand printe roua ce pe fata-mi curge se crapa de zori,
Mainile mele calde-ti ating fata ta rece de gheata,
Reusind sa trezeasca la viata,din vise,doua vii comori.

Si cu o sarutare la fel de rece ca fragezimea noptii
Te trezesc din vise adanci de-ar fi intunecate or vii
Inapoi pe taramul real te aduc de pe pamantul mortii,
In asta padure la ast rasarit de soare cu mine sa fii.

Printre trunchiuri vechi de copaci triumfatori sa cantam
Imnuri ale dragostei cunoscute doar de urechea lor
In al naturii dulce ecou,singuratici si firavi sa dansam
Icoronati si premiati de mireasma racoritoare a zorilor.

O singura minciuna poate inchide sufletul in beton
Poate incuia zidirea ce desparte omul de substanta
Dar adevarul te poate sui intotdeauna pe inaltul tron,
Si va da unei vieti aparent banale,imensa importanta.

Uneori ma sperie realitatea cu toate fetele ei murdare
Cu gandurile ei necurate si cu florile ei de scrum,
Atunci in minte-mi apari tu,alaturi de multe izvoare
Acoperite de ceata albastra si imbibate in fum...

In raul sperantei,ca o nimfa pura de surate pierduta
Sa te gasesc ca razele soarelui,ca fiul noptii oglindit,
Iar apoi sa ma trezesc ca dintr-o nascocire avuta
Pe care la nivelul insa cel mai extrem,iata l-am trait.

Sa fi zana zanelor-eu un trecator,cautator de frumusete
Eu sa ma uit-tu doar sa fii sa te misti,sa mi te arati
Sa fiu acolo unde trebuie,coplesit,eliberat din tristete
Cu mintea libera si treaza,ce tu cu dragoste s-o imbeti...

Nu mai simt durerea cand devine prea mare,e goala
Dorul devine de neinteles,devine ciudat si pierdut
Gandirea imi decade,ajunge mult prea mototoala,
Sentimentul de dragoste se dizolva,din arma in scut.

O voce e ce-mi necesita urechile,inchise-n tristete
Un sunet compus de cuvinte ar fi o salvare a lor
Cuvintele tale le-ar salva pe loc din uimita batranete,
Inchisa-n puterea unui singur cuvant si deget,aratator.

Tu esti motivul pentru care zambetul meu exista
Esti motivul pentru care azi inca sunt de acord sa fiu
Cu tine alaturi nu voi avea vreodata o fata trista,
Iar din moarte ai fi singurul motiv ca sa inviu.

Dincolo de mandrie,zace ratiunea,dupa gratii inchisa
Drumul catre ea e pavat cu nisip miscator,cu pietris,
Incerc ca inaintez prin liane la necuvantarea promisa
Dar cad,si ma scufund cate-un pic,in adancul desis.

Tot ce se-ntampla aici are temperatura de gheata
Ce se misca in jurul meu o face incet pe burta,tiptil
Imi produc numai scarba si am o stare de greata
Ce poate aprinde si cel mai umed ori stricat fitil...

Cine e cea care-mi arde sufletul si care il raneste
Apoi cine e cea care il salveaza din flacari tot mereu
Si cine la sfarsit dintre noi e cel care tot plateste
Incercand sa-si autosugestioneze cat este de zeu...

Ma ridica la un nivel superior dragostea terestra
Sunt ridicat in slavi de simtirea asta pierduta de zei
Vazandu-ma ca o neclara viata,o pictura rupestra,
Vreau sa ma las prada insecuritatii... iratiunii...ei...

Ca un strain pe pamanturi stranii,in prapastii pierdute
Ma simt tot mai bizar dezgropand noi rituri vechi
Pe spatiul lin al gandirii false iata apar acum cute
Ce se inmultesc in ciuda lasitatii, in multe perechi.

Mi-e frica ca nu-mi pot opri pornirea instinctuala
Iar de-ar fi ucid pentru placere in cale nu mi-ar fi
Nici o tresarire a dragostei,nici macar o idee fatala
Nici o vedere a greselii,nici tu nu ma vor putea opri.

Daca tu o sa spui "sa fugim",atunci sa fugim impreuna
Sa alergam ca nebunii sa ne ascundem in paduri
Alaturi,sa ne privim in ochi,la lumina palida de luna
Si ziua sa ne aparam de lumina la umbra de muri...

Sa lasam Soarele sa ne arate drumul corect,cararea
Si stelele sa ne indrume noaptea pe-ntunecata sosea
Prin lume, singura care sa ne opreasca sa fie marea
Iar soarta mea sa fie-a ta,iar soarta ta sa fie-a mea...

Ganduri atat de asemanatoare ca ale noastre is rare
Suflete atat de apropiate ca astea nu prea mai sunt
Visele ce altii le au despre noi,mi se par atat de hilare
Firavitatea adevarului poate fi distrus de-un cuvant...

A avea si a pastra e o idee practica ca verdea iarba
Ce in fiecare an inverzeste,rasare din nou si din nou,
Cum fiecare fir creste din ce in ce mai mult in barba
Trebuie pastrat cu grija ca un inestimabil cadou...

Lumii nu ii pasa daca suntem sau nu indragostiti
Nu ii pasa daca tu ai gasit un ecou ce nu-l poti opri
Aici in fiecare secunda apar printre noi, noi veniti
Iar de sus din indepartatul cosmos ploua cu astri...

Atatea idealuri ale celor ce nu stiu ma intriga imens
Nu mai inteleg daca se poate sau is doar minciuni,
In fata hartiei ma plec si scriu in graba un vers
Incercand sa fac din cuvinte goale,ample minuni...

Nu caut lumina in ochii tai,si nici intelegere pe gratis
Nu vreau sa te fac sa intelegi cat imi pasa sau nu,
Absolutul e prea departe,ca de Cape Town,Calatis,
Insa as vrea sa vezi lumea prin ochii mei,oricum...

Ca o tragedie pura,doar prin ochi de sticla vad
Caci alti ochi nu ma ajuta cu nimic si nu inteleg,
Tot ce mi se dezvaluie sau macar zaresc e prapad
Sunt imagini oglindite ce reflecta un fals intreg..

Toti vad despartirea ca un ultim final orbitor blestem
Dar despartirea infinita e cea ce conteaza doar,
Toti,laolalta suntem falsi si dorinte ascunse-avem
Al caror numar pentru a le tine nu exista contoar...

Ma gandesc acum la toate clipele noastre,tu cu mine
In care am fi putut face atatea,si profita de profan,
Si stand acum singur,nici o idee in cap nu imi vine
Pentru care sa nu ne fi iubit sub frunze de castan...

Mi-as da viata fara ezitare in schimbul vietii tale,iar
Daca-as sti ca iubesti pe altul ti-as fi alaturi mereu
De ziua ta ar fi frumos sa-ti dau fericirea in dar
Trecand din nou la credinta din goliciunea de-ateu.

De ce deabea prea tarziu oamenii vad fericirea
Cand de fapt salasuia in fata lor pe gratis din etern
De ce atunci cand nu mai e,atunci citesc simtirea,
Dar se trezesc cazuti din rai si frumusete,in infern!

Daca ar fi ca sa nu te mai vad niciodata,vreau moarte
Nu,nimic altceva nimic nu ma va mai trezi din vis
Doar ideea de-a ajunge si de-a te reintalni,poate
Oarecum ma alinta si ma arunca-n somnul-ntredeschis..

Si ce-mi spui tu:"nu-mi mai scrie" de parca as putea
"Poate o sa-ti mai scriu eu candva"cat de poetic suna
Cat de mult sa-ti iei cuvintele inapoi ,oh,da as vrea,
"Poate o sa-mi raspunzi atunci.poate nu",asta e buna...

Sunt atatea cate nu ti-am spus cate nu stii,oh draga
Cand nu stiam de tine si as fi dat totul pe viata ta
Pentru o clipa de adevar mi-as fi dat viata intreaga
Langa tine,pentru vesnicie parca insolubil as sta...

Esti cea care ma poate duce acolo, intr-un loc ascuns
Intr-un loc nestiut privirii oamenilor obisnuiti de rand
Undeva unde natura nu a cunoscut cuvantul "plans",
Undeva sus unde vom putea fi singuri inveliti in gand...

Cateva randuri,cateva cuvinte pot lovi atat de tare
Pot maceleri un suflet si-l pot trimite direct in pacat
Acum ma simt ca din tarana rupta,o frumosa floare
Ma simt ca floarea ofilita,ca un razboinic ce cade lat...

"Dar acum nu-mi mai scrie.",oare ce-nseamna asta
Sunt atatea idei ce ma-nbrancesc spre multe teorii
Nu vreau sa cred in nici una,nu cred,asta e,si basta
Vreau doar sa-mi inchipui ca sentimentele-ti sunt vii.

Ma repet din nou,dar ce e viata fara a ta dulce privire
Fara ca ai tai patrunzatori ochi sa ma secere ca pe fan
Ce sunt zilele in care de la tine nu primesc vreo stire,
Le vad ca clipe numarabile pana la moarte, ce le aman!

Acum simt mai mult ca niciodata, cum n-am mai simtit
Greutatea clipei ce m-apasa si-a timpului stivuit,secunde
Fiecare clipa ce trece imi creeaza regret,ma simt tampit
Intrebandu-ma unde dragostea ma va duce,oare unde?!

Cat e de usor sa scrii cuvinte pe un ecran in nefiinta
Ca apoi sa le trimiti printr-o scrisoare lipsita de polen
Dar macar pline de substanta sa fie-a mea dorinta
Nu amestecate cu ganduri clandestine,in vreun tren...

Am crezut atata vreme ca ma insel ca-s idiot,
Si nimeni n-a fost acolo pentru mine sa-mi zica
Te-am iubit nebuneste,dar acum nu mai pot
Si vreau atat de mult s-o fac,dar insa mi-e frica.

Mi-e frica sa nu raman odata singur in amurgul serii
Inconjurat de umbre,de fantasme si amintiri,
Si sa nu-mi distrug sufletul de pe urma caderii
Prins in mrejele dragostei ratate,de viclene uneltiri.

Sunt o fantoma a credintei si-a dreptatii acum decazute
Sunt ceea ce ar trebui sa fie bun,dar cu ce rost,
Poate eu intruchipez toate dorite-ti ascunse avute
Dar aici in lumea asta orice as fi si as face este anost.

Sunt plictisitor,sunt blestemat sunt a tristetii alba fata
Orice as face si orice gand as avea pentru a ma schimba
Ma trezesc in fiecare zi cu aceeasi falsa dimineata
Si nimanui,nimic din ce am de oferit,nu-i pot deloc da.

Tu probabil stai acasa cu o minte ce se-abate de la mine
Cu ganduri transformate ce iti distrag sufletul de la adevar
Si doar cateodata te mai intrebi "cand,unde,de ce,pe cine?"
Ieri,pe oriunde se poate ma iubeai sarutandu-ma pe par.

Soapte imi zangane-n capul ce ma doare si ma uraste
Cuvinte inteligibile imi distrug orice simt al bunei purtari
Ma innebunesc,iar natura din ochi ciclici ma urmareste
Ca un balaur ce-si pandeste prada,cu flacari pe nari...

Sunt intemnitat in turnul iubirii fara iesire spre lumina,
Unde nimic nu poate intra vreodata in afara de eter
Ma uit pe mica crapatura din zis,afara ca-ntro vitrina
Iar putin cate putin toate sentimentele,singuratice,pier.

Cat as vrea sa fiu langa tine,acolo invizibil in noapte
Sa te miros sa te ating, sa-ti simt lacrima curgand
Sa-ti vorbesc usor,cuvinte cazute-n dizgratie,in soapte
Si tiptil si tandru,in linistea serii sa-ti patrund in gand.

Cat de frumos ar fi sa fiu cu tine fara sa stii pretutindeni
Si noaptea si ziua sa te insotesc prin lume si vis,
Sa fim prin desert calare,tu pe pe sa,eu ai tai pinteni,
Impreuna sa fim de-a pururi asa cum mi-ai promis.

Dar ar fi mai bine sa stai departe de mine,in ceata
Ascunde-te de mine si asculta ce intelept iti zic
Poti ca printr-o minune, totusi sa ramai in viata
Daca pleci acum fara-a te uita-n spate nici un pic.

Ce am facut oare ca sa merit astfel de cuvinte aspre
Si astfel ce momente petrecute mai rau ca-n infern,
Ma simt ca pe drumul intunecat care duce inspre
Infinitatea din care provin,spre indeslusibilul etern.

Clipa dupa clipa din ce in ce mai rau ma trec ganduri
Din ce in ce mai rau ma adancesc in imagini de foc,
Inauntru plang in timp ce scriu aste din suflet randuri
Nimic de aici nu cred ca-mi va aduce vreodata noroc.

Cum e sa traiesti in singuratate pura parasit de divin
Lasat fara de ultimul lucru,parasit si de ultima speranta
Acum nu mai pot nici macar in genunchi sa ma-nchin,
Traiesc intr-o minciuna hranita de ura si mare distanta.

Cand o sa reusesc sa termin odata jocul asta al minciunii
Cand pe ecran o sa apara mesajul arhicunoscut:"sfarsit"
"Niciodata" aud din stanga voci violente,in cor urla nebunii
Iar in cap ecouri ale fricii ma trimit in trecuturi si-n mit...

Ai fost tot ce aveam nevoie sa aflu,singura mea realitate
Unicul tel ce ma tinea in viata si mai ma facea sa sper,
Tu,doar pentru tine ma sculam,uitandu-ma afara,departe
Imaginea ta,ca o poza imensa,domina cucernic marele cer.

Sunt ca un sclav inchinat orb si nevoitor dragostei,iubirii
Inchis undeva,intr-o camera mica,stramta fara de geam,
Ma las prada lipsei aerului,sunt blocat in firavitatea simtirii
Dar aici inauntru nu mai e lumina,si nici ratiune..nu mai am.

Explodez de dorinta care ma impunge si ma bruscheaza
Prin cap nu-mi tremura decat idei de evadare din abis,
Singuratatea ma loveste puternic,schiinjuie si maltrateaza,
Tot ce vreau sa se-ntample...odata sa ma trezesc din vis!

De sus,din intuneric se aude o voce calda si primitoare
Care imi rosteste numele meu al carui sens l-am pierdut,
Nu mai imi simt ratiunea,e prinsa ca intr-o inchisoare,
In care parca dintotdeauna,m-am nascut si am crescut!

Acum vreau imens de mult sa simt orice,razbunare,ura,
Sufletul meu secat si gol,vreau a-l umple cu ceva,orice,
Rautatea e singura ce mai poate fi in viata, rece si pura
Iar daca dragoste nu-mi mai e la-ndemana,furia imi e.

In sus inspre nemarginutul cer gri si albastru volatil
Imi indrept privirile in speranta ca,candva te voi vedea
Insa tu,tu dai din aripi,schimbandu-ti directia tiptil,
Iesind din raza ochilor mei,din fata,si din viata mea.

Cand nu mai era nimeni mi te inchipuiam doar pe tine
O singura persoana din atatea miliarde pe glob,
Si ne vedeam alergand pe campii,doar tu si cu mine
Cat de profana gandire aveam...cat de neghiob...

Acum vad prin ochi incercati de nu multa experienta
Culori diferite ale dragostei in care ieri nu credeam
Evenimentele...bune..rele...doamne ce concomitenta!
Azi urasc apa pura si perfecta in care ma balaceam..

Cum am reusit la urma urmei sa cad prada dorintei?
Cum de am reusit sa ma indragostesc de ceva uman?
Imi aduc aminte,cum odata i-am promis fiintei,
"Nu ma voi lasa sedus in asta lume",dar cred ca visam.

Am ajuns sa te asemuiesc luminii si chiar vietii
Izbitor de ciudat imi suna la urechi astfel de idei,
Esti in fiecare zi,cand ma scol,zorii mei,ai diminetii,
Iar cand ma culc tarziu,in noapte visele-mi de vrei.

Odata,demult am crezut ca nimic nu ne poate desparte
Ca suntem facuti special ca impreuna vesnic sa fim
Insa nu suntem altceva decat foi rupte dintr-o carte
Chiar de vrem sa nu...chiar de puteam sau nu sa stim!

E la fel de trist ca o frunza care sub puterea toamnei
Si sub influenta de necontrazis a gravitatiei de lemn,
Se prabuseste din copacul ce-o hranea prada doamnei
Cea cu coasa ce-o cheama cu un dulce,fatarnic indemn.

Am sfidat legile nescrise,sacre ale necuvantarii divine
Si m-am indragostit nebuneste de al tau suflet de metal
Am calcat stramb pe cioburi,sau oare facut-am bine,
Sunt aici,alaturi de tine,in lumea asta,ori nu sunt real...?!

M-am imbatat odata doar cu privirea la chipul tau de foc
Prima oara cand te-am vazut a fost o clipa parca eterna
Eram intre doua ziduri ce ma stiveau,undeva la mijloc
Ca si cum as fi fost intr-o bezna adanca,tu erai o lanterna.

E rau si urat cand vezi ca dragostea moare si nu exista
Dar cand iti dai seama ca inauntrul tau totul e la loc
Nimic nu s-a schimbat,doar un alt numar din revista
Dar intr-o cantitate mult mai redusa,dintr-un alt stoc.

Singura persoana in care increderea-mi e de metale
Caruia pot a-i spune absolut orice fara sa ma tem
Pot a-mi pune secretele in mainile sigurantei sale
Este bineinteles propria-mi persoana in nuante crem.

Am incercat sa-mi impart pesoana cu suflete alte
Dar de fiecare data la sfarsit m-am simtit tradat
Drumul asta are sfarsit tragic prin memoriile-mi calde
Nu mai pot sa cred in basme,sunt mult prea diluat.

Sunt victima unui blestem vechi pastrat undeva demult
Care spune ca nu voi putea iubi si nu voi fi iubit,
Insa orice blestem poate fi sters cumva,poate fi rupt
Nu stiu daca sa cred in credinte atee ciudate si mit...

Spune de ce m-ai ales sa-ti car pasii catre noapte
Am nevoie sa cunosc raspuns la intrebari ce par de fier
Si care incaltat cu ele,ma rod pana la suflet,in soapte
Incercand sa le arunc pe jos,nu reusesc si pier.

Ma topesc in nestiinta,si ma dau cu capul de multi pereti
Vreau sa stiu,vreau sa cunosc vreau sa detin raspunsuri
Vreau sa stiu daca voi avea sau nu mai multe vieti
Si vreau sa te cunosc prin prisma acestor raspunsuri!

Oi fi vrut doar sa te joci cu regele sa-i incerci coroana
Sa te simti pentru o clipa printesa intr-un regat pierdut,
Si ai lasat totul in urma,ai lasat regele inmarmurit in stana
Tu fericita cu momentele de tristete ce el le-a avut!

Traiesc printre geamuri,printre ziduri,prin bucati de eu
Traind sa-ti simt caldura si misterul ma droghez cu mine
Ma impart in doua bucati ce se intrepatrund,sunt ateu
Si cred doar in singuratatea mea,departe,departe de tine.

Pare-ca sunt secole de cand nu ne-am intersectat privirile
Dar de fapt sunt numai doua intregi saptamani de ghetar
Ceea ce ma doare insa e ca voi ramane doar cu amintirile
Caci tu nu vrei sa mai ma vezi,iar eu rad...ironic si hilar.

Ma stiu atat de bine incat sa-mi vad viitorul sentimentelor
Ma stiu destul cat sa vad cum dragostea-mi va deveni ura
Ma voi supune oricaror si tuturor in viitorul curentelor
De orice tip consecinte,de orice tip de lumina ori natura.

Nu cred ca mai vad lumina,nu mai vad binele sau raul
Nu mai vad fata ta cand ma uit la tine,nu te mai aud
Tot ce inauntru mai imi creeaza vreun fel de simtire e cavoul
Care e tacerea metamorfozata,si e plin de oceane,e ud.

As da orice ca tu sa fii lacrima care-mi curge dinauntru
In fiecare dimineata cand ma scol sa te vad in reflectii
Sa te sterg de pe fata si sa-ti gust continutul dulce,launtru
Sa te invat pe dinafara ca pe niste nemaipomenite lectii.

Ce n-as da ca tu sa fii apa de la robinet dimineata
Atunci cand ma spal pe fata si o simt atat de profund
As putea atunci sa o mangai si sa o ating toata viata
Iar in raceala si-n voiciunea ei sa ma spal si ma afund.

Cand esti trista,arunca-ti un gand inspre gandurile mele
Si lasa-l sa le prinda pe ale meu de mana,si sa-si vorbeasca
Lasa-le sa se contopesca in lumina creeata de blande stele
Doar lasa-le impreuna pentru cateva momente,sa traiasca.

O sa te simti atunci cu mult mai bine,nu vei mai fi trista
Ca prin farmec voia buna te va cuceri ca un mandru cavaler
Iar eu ca luata de un nebun vant o nevazuta batista
Voi ajunge la tine sa te mangai si sa te sarut,chiar din cer.

Pana nu voi simti puterea unui gand strapungand vointa
Si pana nu imi voi vedea oglindirea in ochii tai de opal
Nu-i voi da pace,nu voi lasa o clipa din ochi,deloc fiinta
Voi continua marsul infernal al dragostei cu sunet de metal.

Am un palat creat din visele mele cele mai aleatorii distante
Te asteapta doar pe tine pentru a recreea cuplul divin
E construit pe cele mai neobisnuite si imposibile pante,
De acolo nu exista scapare,si nici o iesire prin spate,amin.

Mai mult de o secunda dupa ceasul ce mai exact din lume
Nu te-as scapa din privirile mele dornice de absolut,
Si niciodata nu-mi voi pune intrebarea"fara tine cum e?"
Caci tu esti facuta din stele,din luna si soare,iara eu din lut.

Povestioare din gura ta as sta sa ascult mereu fara stop
Felul in care iti misti buzele ritmic,mulate pe cuvinte
Ma face sa te privesc,iar povestile iti devin fara scop,
Insa ochii tai misteriosi si buzele nu pot decat sa ma-alinte.

Toate locurile prin care ti-am asteptat in delir prezenta
In speranta falsa de neasemuit a caldarilor de bazalt inchis
Prin ele azi am trecut iarasi si te-am asteptat in cadenta
Pasilor de freamat a porumbeilor catre lumea de vis.

Am stat acolo asteptandu-te parca ani si secole de piatra
Am uitat de orice lucru ce inca putea sa ma scoale din somn,
Ca painea necoapta parca asteptam coacerea,pe vatra
Incercand sa ma ridic si sa plec,nu puteam decat sa adorm.

Am fost azi din nou acolo,si m-am perindat in zadar
Caci n-aveai cum sa fii acolo,desi ochii mei inca te vedeau
Desi imi apareai prin fata nu te puteam atinge...bizar,
Iar privirile tale inexistente dar reale,in doua ma taiau.

Am stat pe banca pe care odata impreuna si cu aerul eram
Singuri printre iarba verde si copacii de castaniu golicios
Iti vedeam fantoma si cu privirile pierdute o mangaiam,
Cuprinzand-o cu flacarile-mi sticloase si gandul nesatios.

Culeasa de pe internet de la adresa:
http://www.geocities.com/arhanghell/poemtie.htm