Atat de strans m-apasa acum mirarea;
Nedumerita dorinta cade-n abis...
Si nici nu stie de ce se-ndoaie,
In dreptul crucii de cuvinte.

Sub un pretext de ceata,
Agonia cu susu-n jos se-nfatiseaza.
De ce se-nvarte numai lume?
De ce nu cuget sa-nteleg?

Din vise cad si ingerii cu aripi frante...
Iar eu in aparenta incerc,
Patrund acolo, aici, dincolo de absolut,
Si ma impiedic si ma ridic
Continui si sa ma opresc nu vreau.

Din negura-ncercarii,
De rau,de bine
Eu nu ma mai suport si nici
Sa vad, s-aud nimicul plin de nefiinta...

Iau inima mi-o smulg din piept,
Rasuflu usurata si simt cum agonia,
Cu josu-n sus se-ntoarce.