"Anomima striga suratelor ei:
- Cu adierea ce-are sa vina vom cadea!"

Un vant fulgerator, pustiu
prin ele adierea-si trece!
se dezlipesc cu toate-odata,
chemand pamantul fara Fiu!
E ger, e frig, e rece...
si noua lume se-arata moarta!

Cad. Poate se sinucid,
si cum cad, parca-ar fi
o nenumita Fata cu par balai!
plete de aur intr-un ocean de copaci
zbat ultimele-i batai de inima.
Cad. Frunzele se-arunca-n viata
colorate viu.
se nasc din fum mucegait...
si cad...

acum sunt paltoanele copacilor,
iar primavara devenivor-va
tricouri stranse, tricouri verzi.


01.09.2000 Alba-Iulia