In hohote inabusite,
de clinchetul frunzelor ce se sparg de-asfalt
imi revad toamnele petrecute,
in bratele Tale pe-alei desfrunzite.

Ma revad ca o naluca,
in fiecare toamna.
aceleasi caderi si-aceleasi hohote-nabusite
imi rascolesc sufletul pana ma-astupa furtuna
unui cocor ratacit...
Te-ating, scobind in frunze
buzele Tale-ngenunchiate-n fata celui Iubit.
ma uit intr-o fotografie...
si timpul a trecut...
oglinda mea... si vad in ea un batran
ori poate un strain...

si amandoi... cenusa... adormiti...
fotografia de toamna...
in brate... imbatraniti...
vom astepta primavara!

01.09.2000 Alba-Iulia (modificata azi 17.08.2001)