Te-am așezat cuminte peste tâmple
În chip de înserare sub pleoapele în lacrimi,
Ca nu cumva în jocul scornind viclene patimi
Vreun uitat de tine să se-ntâmple,
Și fără de scăpare să ardă în ocol
Tot strânsul frumuseții din râsetele tale
În urmă să mai lase doar suflet ars și gol
Purtat cu stângăcie pe rug de palme goale,

Te rog rămâi aceeași prin stinse calendare
Preafericită zână din lumi cerești venită,
Până-mi voi crește rostul în flăcări albe, care,
Să te întoarcă-n viață frumoasă și dorită,
Abastru și cuminte să-mi cadă-apoi pe tâmple
Tot asfințitul lumii pornit din versul tău
Sculptând în goale palme al nesfarșirii hău,
Eu rămânând minunea fiind să ți se-ntâmple.