e supozitia pe care ma bazez,
ea e opozitia a ce imi fixez,
motivul pentru care scriu
pe cerul purpuriu.

ea e desenul pe perete,
strigatul unei egrete,
melodie prea usoara
pe o struna de vioara.

ea e toamna prin gradini
culegandu-mi radacini,
ceaiuri sa pot sa imi fac
pentru mari dureri de cap -

si ma doare capul, zau,
pe zi ce trece tot mai rau -
de dorul ei, de dorul meu,
de linisti si iubiri, mereu.

...ea e medicamentul meu.