Copil mare,
Nu te mai juca atat cu sufletul meu.
Potoleste-te(potoleste-ma),
Si pune-l la locul lui.
E prea frig pentru ca el sa bantuie
pe-afara.
Uite, deja s-a umflat
si e rosu
si doare.
L-ai imbolnavit !
Aproape ca nu mai incape
Inapoi in mine.
Mi-e si teama sa inghit
Pentru ca orice miscare
Taie prin sufletul imens
Care mi s-a intins
pana spre degete,
bolnav,
el insusi ca o boala.

Nu-mi mai ciocani in piept,
ca sa-mi chemi iar
sufletul la joaca,
De aproape 100 de ori pe minut..
Bataile astea ma dor
cand le bati
de departe.
Ia-mi mai bine mana
si tine-mi, astfel
sufletul in palma.
Poate-asa mi se va scurge inapoi,
in sus,
pe vene infinit prea mici
pana la locul lui de drept…