Dintr-o stea-mpușcată-n noapte
strigă gândul și socoate:
-Doamne! câtă nedreptate
să vezi Luna de la spate -
că de e cumva dreptate,
pasul care trece-n șoapte
pasul care nu mai poate
să se-ntoarcă peste Moarte,
s-aibă pe-ale lui iertate!