De departe se vede cum norii de ploi
Își pierd din prestanță în zare...
Amurgul se-așterne, zbârcitul noroi
Se zvântă în valea cea mare.

Cu a lor schelete de imenși luptători
Molizii zbârliți își îndreaptă statura.
Fagi, stejari falnici, mulțime de flori
Din ape-și clădesc iar structura.

Lutul băltit, pârâul cotit cel din vale
În fumul de seară cu taină se-ascund,
Iar ciute și păsări își caută cale
Spre ochiul de apă ce tremură-n prund.

Crengile grele și apa din frunze
Cad peste ierburi și zgură...
Timpul se rupe, iar silvice muze
Îmbată animale, îmbată natură.

Iar noaptea închide suflarea cea beată
În cufăr de tihnă și pace!...
Valea de fum, spălată, curată
Adoarme, se stinge...Și-i pace!