Cat de mereu privesc la tot ce doare,
Mergand prin lumea asta de pustiu...
Privirile sunt reci si mult prea goale
Si parca nici de oameni nu mai stiu.

Azi zac tacut privind spre o scapare
Din lumea asta-n care ceasurile-au stat,
Nu rad, nu plang, traiesc spre-nmormantare
Si sufar pentru clipa ce-am furat.

Pentru-asta fapta nu am nici o vina...
Caci n-am ales eu sa ma aflu aici,
Tu m-ai nascut din frica-ti de lumina
Si-acum gandesti cum sa ma strici.

Din vina ta nu pot sa mor,
Caci n-am lumina...deci nu-s om,
Sunt insa gand si timp, sunt tot ce vor
Acei ce nu-nteleg ce sunt.