Timpul s-a spart din nou.
În amurg curg blând
Și-mi las urmele dârele
Pe care le-am imprimat
în timpul zilei
Pe chipurile oamenilor
Să le rămână in ochi și riduri.
Mă înfășor cu tremur
În frunze putrede
Și las irealul luminii lunii
Să mă învăluie in luciu...
Suflul mi-a rămas inchis
În aerul jurul tău
Și-ți respir scursurile.
Sunt un vierme cu pretenții de omida
Ce așteaptă-n zadar
Să se transforme-n
Fluture.