Alerg spre cetatea din zare
Aerul rece mă izbește in față,
Orologiul din turn dispare,
Ca Fata Morgana in ceață.

Alerg, alerg in neștire
Căutând o făptură vie,
Prin mormanul de cadavre
Suflarea morții adie.

Un copac mă cuprinde in brațe
Și simt că sfârșitu-i aproape,
Din lac se ridică un card de rațe
Întunericu-i plin de șoapte.

Tăcere! Tăcere! Tăcere!
Vreau acum când totul piere,
Veninul se transformă in miere,
Iar eu cad într-o lungă tăcere.