Zărești o trestie
E proiectată pe clădiri, închisă
Și-ți spui: e surogat!
Tresari l-atingerea unei ființe
Și aștepți eliberarea, împlinirea
Nu o primești, și-ți spui: era surogat!
Te încrâncenezi în fiecare zi
Rostogolind o devenire efemeră
Și nu-i vezi capătul și-ți spui: e surogat.
Te uiți și vezi frustrări și epatări în direct
Și-ți spui: ce surogat...
Citești rând după rând
Și vrei să rămâi cu ceva, să crești
În suflet, în gând;
Nu poți și-ți spui: halal surogat!
Dar dacă bei o cafea tare
Cu aromă divină
Ajungi să te întrebi confuz: e surogat?