Seara asta parca n-are nume,
crengile inzapezite plang,
m-asteptati sa vin din lume,
cu tot ce-am reusit sa strang.

Totul este alb, pare ca-i ceata,
cararile le simt dar nu le vad,
copiii au doar paine cu dulceata,
dar nu fac din asta un prapad.

Prin ramuri luna ma intreaba
daca aud ale voastre soapte;
eu cand am plecat in graba,
voi dormeati, era inca noapte.

Cobor pe deal, imediat ajung,
pe stalp arde un bec plapand,
acum parca tristetea o alung,
pridvorul casei il vad curand.

In geam vad un chip de femeie;
ea m-asteapta cu cina pe masa.
In fumul cosului e o scanteie.
Cel mic striga:Vine tata acasa!