agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-22 | |
Un înger bun cu aripi moi,
Cu suflet mare, bun și plin Zări uimit făcut cu chin Un prunc micuț și nu vioi. În zborul lui timid și-ncet Pruncul citi uimit uimirea – Și scoase brusc un mare scâncet Ce-avea să zguduie puternic omenirea. Și pruncul începu a plânge Cu lacrimi negre de durere; Și plânsul – mamei – inima îi frânge Și o lasă fără de putere. Din lumea lui de îngeri optimiști Privi ce tristă-i omenirea – Și – i se citi în ochii triști: ،E dulce?...E amară?...Ce-i Iubirea?، ،Iubirea este pentru noi Un lucru bun și foarte drept – Ce a împărțit-o printre noi Un Bun și Mare Înțelept!، Un înger trist, rătăcitor, Cu suflet mare, plin dar gol Privi uimit la trupul gol Al pruncului de muritor. Deodată i se născu gândirea Prin capul pruncului nătâng – S-alunge agale cu privirea Durerea ochilor ce plâng. Uitându-se în ochii mamei lui Se-ndepărtă încet ca un artist; Și-apoi se proiectă în ochii lui – Departe într-un colț – un înger trist. Ochii lui se-ntunecă, Privirea-i deveni fierbinte, Și gândul lui se-ndepărtă La un înger trist fără cuvinte. ! ! Și lacrimi începu a-i curge Din ochii lui strălucitori; Și tot așa – timid – recurge Îngerul trist cu aripi moi. …………………………………………. Lacrimi ce nu se pot opri Se scurg din ochii lor agale; Și îngerul cu fulgii asprii Se-ndepărtă încet în zare. Suferință, lacrimi și putere e iubirea, Și tot ce fac e să le fie bine; Iar tot ce nu-i valabil pentru tine E tot ce definește omenirea! ،Tu, Bun și Mare Înțelept, Tu știi perfect ce e Iubirea; Dar eu – din plâns – nu pot să mă îndrept Când văd ce tristă-i omenirea!’ ،Sunt trist și nu am ce să fac; Și ce-o să fie-n clipa care vine? Dar mintea mea nu pot ca s-o impact Cu: Ce e pentru el nu este pentru mine!’ Tu iești un înger tânăr și nu poți să înțelegi Că lumea e făcută din ură și iubire; Deși ei au o sumedenie de Legi Ei cred în sex și ură înainte de iubire! Un sfat am pentru tine – Deși e bun și pentru el – Să nut e-ntrebi de clipa care vine – Deși o să gândești mereu la fel! Un înger trist, rătăcitor, Cu suflet mare, plin dar gol, Privi uimit la trupul gol Al pruncului de muritor. Abia ce îngerul – timid – se-ndepărtă Și-un fulg pică încet din zbor Pe umărul cu pielea-ngălbejită Al pruncului de muritor. Și-ncet , încet, lacrimi ce se sting Devin pe chipul lui de aur Lumini încinse ce aprind – Iubirea – un imens tezaur. ! ! Din ce în ce mai tare Copilul C se-nveselește, Că-n lumea asta mare Iubirea poate că-l privește. Cu-n tremur rece se trezi La margine de pat; Când, deodată, el simți Un dulce mângâiat. Și-ncet, încet, zâmbetele-i devin Pe chipul lui de aur Lacrimi încinse ce previn – Iubirea un imens tezaur. ! ……………………………………….. Din apa timpului nimicitor Încă un fluviu aprig se desparte; Și-un gând opac, stălucitor Se duce prea departe. Din fluviul timpului răsare O apă scurtă și umflată; Și între ape lin tresare Un chip duios de fată. Un chip duios fără de margini Ce-n lume nu mai este; Desparte-un munte de imagini De cele din poveste. Băiatul C pe loc se-nveselește Cu-o patimă de freamăte terestre; Și-i pare c-acest chip de înger este Chiar fata C la care se gândește. Deodată-n zarea ce se plimbă, Pe acele unde ce din veci – Un înger trist timid se schimbă Cu-n înger dur cu aripi reci. ……………………………………. Cum poate oare din imperii Îngerul dur cu gând excentric Să poarte-n lumea de mizerii O fată C cu chip angelic? ،Cum poți să te ridici deasupra S-alegi din lumea asta mare O fată dulce – ce cu umbra – Rival pe lume n-are?’ ،Ea este vie, el e viu! Ascultă-mi te rog glasul – Eu lângă tine o să fiu Și te urmez cu pasul.’ ،،Cu pasul? Să vezi ce greu e pentru tine. O, tu nici nu știi ce spui – Și trei perechi de aripi dacă-ți pui Și n-o s-ajungi la mine!’’ …………………………………………. Fluviul timpului și grosul affluent Se-ntinde și-i desparte; Și unde dulci ca un current Îi spulberă departe. ………………………………………… Băiatul fără de cuvinte Asistă fără glas la primul chef; Și nu putea să-i dea prin minte Că i s-a născut un frate … F. Cu-ntiderea de pas cu pas Păși spre a se duce; Și el privi secat de glas La ochiul lui cel dulce. Ochii lui se-ntunecă, Privirea-i deveni fierbinte Și gândul lui se-ndepărtă La un înger trist fără cuvinte. O, înger trist și fără glas Aștept un luru de la tine; Până ce nu te cobori la mine Să știi că nu te las! O, înger imprimă-mi niște legi Că-mi arde sufletul întreg; Și dacă tu nu mă-nțelegi Eu tot mă înțeleg! Aș vrea acum să sper – Că pentru el – acum și pe vecie – Aș da și luna de pe cer Și stele chiar o mie! Prea mult răsare și străluce În ochiul meu închis – Un chip ce mult aduce Cu îngerul din vis. ،O, Doamne, nu știu ce să fac Căci fără tine nu sunt demn; Și sufletului meu sărac Arată-i doar un semn.’ Tu, înger, deși nu înțelegi – O dată …poate o dată – O să te fac să înțelegi: Copilul n-are judecată! El e pornit spre a cunoaște – Și o să vadă când va crește Că-n lacul care-i plin de broaște Mai e și câte-un pește! ،Eu te ascult cu sufletul întreg; Te rog nu fi nedrept. O, Bun și Mare Înțelept Acum nu te-nțeleg! O rază blândă de lumină Atinge umărul lui drept – Ce-avea copilului să-i țină Bătaia inimii din pipt. Un înger trist cu inima deplină, Cu capul prea plecat, Se-ntoace-n lumea de lumină Din propriul lui regat. Lumea-i mare și prea dură – Mai rău ca în povești. Te strig cu-ntreaga gură Dar tu nu îmi vorbești. Sunt plin de lacrimi și nevoi, Și stau în lumea mea retras; O, înger bun cu aripi moi Doar tu mi-ai mai rămas! Părinții mei sunt prea departe Cu sufletul pe F să îl ajute; Măcar cu buzele lor mute Un gănd nu mi-l împarte! ………………………………… Ajuns la nouă ani Tot singur am rămas! Și încă pentru câți ani … O, înger fără glas? Cu-n tremur rece se trezi În banca lui din clasă; Când deodată el simți O mână prea duioasă. Cu ochii țintă spre pervaz El tremură timid – dar fără frică; Cu-nfrigurare și necaz Pe-obraz lacrima-i pică. • De ce ești trist până la lacrimi? Te sfătuiesc ca-n clipa care vine, O dragoste pe loc să îți imprimi Să uiți durerea care o ai în tine! • Băiatul C pe loc se-veselește Cu-o patimă de freamăte terestre; Și-i pare c-acest chip de înger este Chiar fata C la care se gândește. Cum o să pot vreodată Iubirea dulce s-o găsesc, Când nu vrea ca să mă vadă Nici măcar o rudă – cât trăiesc? Și-n lumea asta blestemată Cum este oare hărăzit – Ca să iubească o fată – Un tânăr nedorit? N-am sperat și nici nu sper Ca viața asta să se schimbe, Cum luna neagră ce pe cer Lumini albastre n-o să plimbe. Nu știu ce înțelege omenirea Prin dragoste cu sufletul întreg; Căci eu nu pot să înțeleg … E dulce?...Eamară?...Ce-i Iubirea? Tu poate știi și poți să-mi spui Cum este viata asta. În ce nădejdea poți s-o pui?... Și-n ce temei va sta? • Te rog nu fi nedrept Căci eu te-ascult cu sufletul întreg Și-mi bate inima în piept – Dar nut e înțeleg. • • Atât eu pot să-ți spun: Lui Dumnezeu îi mulțumesc Că-n lumea neagră și de fum El m-a lăsat ca să trăiesc! • …………………………………… O, înger trist și fără glas Aștept un lucru de la tine; Până ce nu te cobori la mine Să știi că nu te las! Prea lin răsare și străluce În ochiul meu închis – Un chip ce mult aduce Cu îngerul din vis. Ea este clipa care vine De-acum și cât trăiesc; Deși nu este pentru mine Eu am ajuns ca s-o iubesc. O, înger trist și fără glas, Nu am curaj ca să-i vorbesc, Și nici nu pot – măcar cu-n pas – Spre ea ca să pornesc. Din lumea ta perfectă Un aer rece vreau să miști, Că-n lumea mea infectă Eu vreau ca să exiști. Tu și dragostea sunteți întreaga mea avere Acum și cât trăiesc; Și-n lumea asta mare Cu cine să vorbesc? Asta e clar doar pentru mine – Și-n tine o să cred mereu – Deși mai sus de tine Stă Bunul Dumnezeu! În El o să cred mereu Ca într-o mare mântuire, Căci are grijă foarte greu De-ntreaga omenire! ،O, Doamne, băiatul C are nevoie Să fie bine consolat; Și-n lumea mea pustie Stau trist și nemișcat.’ ،Din lumea mea pustie Stau doar și îl privesc; Și dacă nu învie… De ce să mai trăiesc?’ Îngerul bun cu aripi moi, Cu suflet mare, bun și plin Privi uimit – zăcând în chin – Băiatul C cu ochii goi. ،O, Doamne, n-auzi aceste rugi Din glasul copilului cuminte?... Și-n lumea care o străpungi Sunt oare doar cuvinte?’ ،De ce impui acestei lumi Să creadă doar în Tine?... Și-n mijlocul sfintei furtuni E-un loc și pentru mine?’ ،Eu le doresc copiilor cu ochii goi Să sară de-acest veac, Și-n lumea plină de nevoi Cu găndul să-i impac.’ Din lumea mea de îngeri optimiști – Cu ochii grei și foarte triști – Eu tot în Tine cred mereu Căci Tu, doar Tu ești Dumnezeu!’ ،Dar tot nu pot să înțeleg De ce mă-ndepărtezi mereu… Și-n gândul lor atât de bleg Ești oare Tu chiar Dumnezeu?’ Tu, înger fără de cuvinte, Cum poți așa să îmi vorbești? Când lumea-i plină de morminte Cum poți acolo să trăiești? Lumea-i rea și fără cuget Căci totul se reduce doar la ură; Ai vrea acum să mă încumet Cu-ntreaga lor făptură? Poate-s bătrân și nu mai judec La tot ce se petrece; Dar în această lume care trece N-aș vrea să mă întunec! ،O, Doamne, deși o să te superi La el chiar azi o să cobor; Doar lasă-mi aripi cu puteri Durerile din suflet ca să-i zbor!’ De-abia o clipă a trecut Și îngerul devine rece; Și-n lumea lui parcă-i făcut Să ceară ca să plece. ………………………………… Eu, copilul cu sufletul pe cruce, Nu vreau acum să fac prăpăd; Și prin lumina care te aduce Te văd…dar nu te văd! Ești o lumină care zace În fața sufletului meu; Doar prin puterea de a face pace Te-apropii de Bunul Dumnezeu! ،O, dragul meu copil Te rog nu mă jigni, Că-n lumea plină de Etnii Mă simt acum umil.’ …………………………………… Și zi de zi ei tot vorbesc Ce-n lume se petrece; Și tot așa îmbătrânesc În sufletul lor rece. ………………………………….. Și-n acest timp rătăcitor Cu fata C se întâlnește; Și-n sufletul nimicitor Îi pare că iubește. La nouă ani cei doi de C Într-un parc se întâlnesc; Și-n tot ce se petrece Un înger îi păzesc. În jurul lor cu-n râs etern E un haos nebunesc; Și el îi spuse foarte ferm Un prim: Eu te iubesc! Și îngerul prin inimă simți Un fulger că-l străbate; Și prin puterile lui toate Păli – dar n-amuți. ،O, Doamne nu vreau ca să mai stau În lumea cea de muritori, Căci ei prin suflet îmi redau Chiar mulți…prea mulți fiori!’ …………………………………….. Se întâlnesc până la paisprezece ani Când atunci nu-și mai vorbesc. S-au iubit atâția ani Oare nu se mai iubesc? Acum băiatul C e foarte trist – Mai trist ca niciodată; Și-n sufletul lui optimist O vede încă o dată. De ce e scris în astă lume Ca să iubesc decât un nume? Și-n mintea mea de ce există O lume optimistă?... O, înger, tu cu chip de aur Aș vrea acum să îmi vorbești; Când nu-i iubirea un tezaur De ce să mai trăiești? Pe tine sunt gelos amarnic, Că-n lumea ta tu nu iubești O fată C cu chip angelic Și poți ca să trăiești. ،O, Doamne eu credeam că mai rezistă Această dragoste dintre cei doi; Și-n lumea rea și pesimistă El crede doar în noi!’ De ce ești tu așa mirat La ale lui dileme?... Acum e prea devreme Ca tu să fi îngândurat. Iubirea dintre ei N-avea cum să reziste, Sunt tineri în idei Prin gândurile triste! ،De ce acum nu-i despărțim Până când iubirea trece?... De ce acum nu ne dorim Din haos ca să plece?’ Tu, înger te rogca să vorbești – Din suflet – pentru tine; Tu nu știi cum e să iubești Când totul merge bine! Atunci când zace din priviri Puterile o să-i crească, Și prin lumina din gândiri Apoi ca să iubească! Acum și până am să mor – Din lumea tristă și cu chin – Aș vrea tăcut ca să devin Un înger muritor! O, înger n-ai vrea să facem schimb Ca tu să fi un om nemuritor, Și-n lumea ta ca să mă plimb Doar eu – un înger muritor?... ……………………………………… Acum ajuns la douăzeci de ani Băiatul C nu-și ai dorește Iubirea cea de unsprezece ani – Și-n urmă doar privește. Ea e acum frumoasă – Mai mult ca niciodată – Și-n mintea-i mult prea păcătoasă E o viață învolburată. De ce de-atunci nu pot ca să iubesc Pe nimeni în astă lume?... Și-acum de ce să nu trăiesc?... De dragul unui nume? Pentru ea acum nu simt Nici măcar o ură – prea timidă – Ce-o rană pe care s-o deschidă În sufletu-mi atât de strimt. ……………………………………. Acum cu tragere de inimă pășește Căci sufletul nu-i trist; Și-n lumea-n care se găsește Gândul lui devine pesimist. ………………………………….. Băiatul C prea lung privește Printr-o oarecare întâmplare, La o fată ce spre el pășește… Cine este oare? În mintea lui acum străbate Un gând aprig ce aprinde Fiorul care o să-i arate Iubirea fără de cuvinte. De ce e scris în astă lume Să iubesc din nou un nume?... Și-n mintea mea de ce există O lume optimistă? ………………………………. El acum spre ea pășește – Cu pași mărunți – agale; Și cu ea timid vorbește Despre dragoste și jale. Deschid ochii-mi mult prea moi, Având în suflet dragostea trecută, Nedeslușind prin ochii tăi vioi Apriga-mi simțire apărută. Dă-mi un semn dacă nu-ți place Cum arăt și cum mă port – Ca să știu măcar cum zace Al meu suflet…Viu sau mort? ………………………………….. O, înger dă-mi putere Ca să iubesc din nou, Că-n lumea care piere Nu sunt decât un bou. ،Din lumea rea și pesimistă Crezând doar în noi doi – Crede oare că există Dragostea din timpurile noi?’ Iubirea dintre ei Nu știu dacă o să reziste; Sunt tineri în idei Dar gândurile nu sunt triste! O, înger n-ai vrea să facem schimb Ca tu să fi un om nemuritor, Și-n lumea ta ca să mă plimb Doar eu – ca înger muritor? Din tronul alb al raiului din nori Stimge-mi flacăra ce-n suflet se aprinde; Cu stimă și respect te rog să te cobori S-alungi această sete care mă cuprinde! …………………………………… În timpul dur, nimicitor Căzu timid din cer în gol – Cu suflet mare, plin dar gol – Un înger trist rătăcitor! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate