Ahhh... mi-ai spus să plec?
Parcă te-am auzit,
Parcă mi-ai strigat,
Dar te-am confundat...
Ce coșmar, ce frig!
Cum să îndur a-l visa?
Zâmbește-mi, te rog!
Pentru a mă asigura
Că trezindu-mă
Te-oi îmbrațișa
Și-oi râde ca nebuna.

Îngere... îmi spui că n-am visat...
Și, în mintea mea, tu stai la pamant...
Laptele ugerului tău iubit
Mi te-a otrăvit...
Mă vrei și mă gonești... Fie!
M-am ridicat și-am dat să plec...
Dar te privii din nou,
Din nou "pentru ultima dată"
Și de-atunci tot privesc,
Am uitat de ce m-am ridicat
Unde trebuia sa plec,
Pentru că nicăieri nu ajung
Oricât de tare fug.


"Îngere, nu mai sta cu capul plecat!..."
Și tu ți l-ai ridicat,
Dar ochi-ți prea obosiți
Tot în jos priveau...
"Îngere, ești bolnav!
Îngerii nu mint, tu ce ești?
Când îmi spui !?"
Aștept să-ți miști aripile...
Spre mine, și la un cât de mic avânt al lor
Te-oi prinde de mijloc,
Þi-oi da sevă din ființa mea
Să te poți înălța...
Și m-oi prinde și pe mine de-o mână
M-oi trage cu tine...
În lumea ta.


Și-aș zbura prinsă-așa
Din ochii tăi m-aș înfrupta..
Din gura ta aș bea,
Vieții, ca și morții, i-aș rade
Căci n-aș fi a nici uneia mai mult
Decât a alteia.
Aș atinge norii și m-aș odihni în ei
Până te vei întoarce să mă iei.
Am crezut în tine și te-am iubit,
Cred în tine și te iubesc,
Voi crede-n tine și te voi iubi
Nimic nu mă poate opri.