agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-05 | |
A Batut Vantul...
A batut vantul, Si ne-a adus impreuna, pentru o clipa, Intr-un colt ascuns din lumea asta mica, Ne-a purtat ca pe doi fulgi de lebada, in zbor, Pe un drum lung, intrunecat si obositor. La capat cand vantul s-a oprit, Ne-am imbratisat, ne-am sarutat si ne-am iubit, Cadeam plutind, pluteam cazand, Iar amandoi aveam un singur gand, O singura dorinta, a noastra Sa devenim o lebada, o iubire albastra, Cu vise in care sufletele noastre alearga, Dupa ingerii care se dau in leagan, Si ne canta iubirea la amurg, Cu mine care, prin sangele tau curg, Si te imbolnavesc seara cu dragoste din flori, Apoi te vindec cu iubire in zori, Iar tu te ridici si iei Soarele de mana, Il pui pe cer sa straluceasca, pentru o zi mai buna, Pentru noi amandoi, doar pentru noi... Ella. A batut vantul din nou, Si n-am mai auzit, decat vocea ta, intr-un ecou, Cum imi spunea in soapta un "La Revedere" Care mi-a dat lacrimi, si mi-a luat intreaga putere, De n-am mai avut forta, sa-ti spun al meu "Pe Curand" Nu mai erai la mine in brate dar imi fugeai prin gand, Si-am inceput sa plang, de dorul tau, De ce vantul a batut din nou? Te-a luat de unde tu radeai, Te-a dus acolo unde tu plangeai... De ce? Acum doar timpul e raspuns, Noi trebuie sa ne iubim pe-ascuns, Tot fulgi de lebada suntem in zbor, Numai ca drumul e mai scurt si mai putin obositor Iar iubirea ne tine atat de-aproape, Incat nu putem spune ca suntem departe, Unul de altul, altul de unul, Chiar daca focul se stinge, ramanem scrumul, Scrumul care se va aprinde intr-o zi Si va arde atat timp, cat noi doi vom fi! A batut vantul? Ne-a imprastiat pentru o clipa, Tu nu mai esti un fulg de lebada, esti o aripa, La fel si eu, si batem impreuna din iubire Sa ridicam o pasare, iubirea albastra, la nemurire. Da, a batut vantul, Ne-a unit, ne-a despartit dar a ramas cuvantul, Te iubesc, Intre noi doi!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate