Verde îmi bate inima
În ceasul suișului spre suflet de om,
La răsărit stau îngeri cu mantii de zăpadă,
Cât de caldă și mistuită de dor
E astăzi cetatea cuvintelor…
La capăt va fi înflorirea din vis
Și cădere spre stele,
Eu voi tăcea
Cam cât un gângurit de prunc
Trezit in zori de veșnicele vrăbii,
Apoi, o să scriu nebunește
Despre topirea degetelor lumii
Pe albul cald crescut în negre vieți.