Sunt nebun si tânăr, în această viată scurtată de sentimente
Și împlinită de gânduri
Și nu ai ce face cu atâtea visuri
Și cu atâtea deceptii.
Curg lacrimi reci pe obraz
Lasând caldură în urma lor
Senină este fata aspra
Maturizată în timpul de tristete

Sa iasă afară cere inima din piept,
Al lumii strigăt ca să îl audă
Batând în ritm de plantă care creste
Sa supună cu fosnetul ei universul.

Cautându-si drumul lor si mic si mare
Spre zarea diminetii roz aprinse
In soapta graiului de dor sfârtecat
Știind, ca aceasta nu este
Decât un simplu vis

Unii sunt nebuni în viată,
Iar eu nebun sunt după iubire
Aud linistea diminetii în amurgul serii
Si-n tineretea semintei
Cum bătrâneti se coc.