agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3384 .



Femei imense
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Viorel Ilisoi ]

2004-03-06  |     | 



Imensele femei din tinerețe,
cu șolduri fastuoase și fîșnețe,
cu sîni ca zepelinele-n vîltoare,
imensele femei din tinerețe
iubite pe-apucate, din uitare
revin acum cu cărnurile clare
și din trecut îmi dau zîmbind binețe
brodînd pe hatul limpezilor fețe
surîsuri cum ar fi niște fermoare.
Femei cu ștaif ori simple precupețe,
zgîrcite, filantroape, hărpărețe,
frumoase, hîde, toante sau istețe,
pe toate le-am iubit cu însetare
și ele erau tare iubărețe,
izvoare nesecate de tandrețe...
femeile acelea unde-s oare? -
mausolee dulci și îndrăznețe
de burți topite într-a lor răcoare
răzbind din taina celor subsuoare
împodobite cu mătăsuri crețe...
Imensele femei din tinerețe
iubite prin birouri sau fînețe,
pe scări și-n lifturi de la blocotețe,
pe sacii de cartofi rămași prin piețe
clipesc acum în neagra de uitare
ca niște policrome beculețe
zidite-n clorofile muritoare
a brazilor tăiați de sărbătoare
și, din trecut, îmi dau zîmbind binețe.
Femeia de atunci, ce mai mîndrețe,
turnată-n cele mai fierbinți tipare...
Erau femei-femei, nu fleșculețe!
la una mică sau la una mare,
cînd ne-ntâlneam, plăteau pentru parcare;
și dacă ocupau loc mult sub soare
cu prea prodigioase poponețe,
plăteau cu bani valizi pe ambe fețe;
eu le citeam focos poezioare
să pară că trăim letopisețe -
și ele îmi erau mulțumitoare
cu băuturi profund dăunătoare.


Nici nu mai știu acum prin ce-ntâmplare
le mai visez topite-ntr-o ninsoare
care mîngîie, tulbură și doare.
Acum sînt toate o femeie mare
iubită mai demult, în tinerețe,
dar le iubesc distinct pe fiecare
ca pe un zeu cu mii și mii de fețe.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!