agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-09 | | te chem, dar n-ai să vii – tu nu, dar eu o știu prea bine: atât de tainic, de adânc m-am rătăcit de mine m-am risipit din tine încât doar noaptea, numai noaptea pot ca pe-un suspin din suflet să te scot și să jucăm de parc-am fi în ceață sau în vis un joc în care visul jocului eu mi-s un joc: în care-un pas durează cât o eră în care orice pas pășește ca o sferă în care toate sferele de neoprit se-nvârt în care somnul este-un joc de la-nceput un joc: ne prindem și jucăm – se umple somnul de văzduhul tău atât de tare ne-nvârtim și-atât de-ncet încât îmi sare inima în piept ne învârtim atât de-ncet și-atât de tare încât din piept și inima îmi sare atâta stăm și-atât ne învârtim că ninge a doua oară până tresărim atât ne învârtim și atâta stăm că tresărim când ninge fără să aflăm și câte alte nu se-ntâmplă fără să le știi o știu prea bine, te-am chemat, dar n-ai să vii: se umple somnul de văzduhul tău și-n visul somnului văzduhu-s eu – văzduh nemaivăzut: cu piele albastră cu aripi care trec prin dimineața noastră atât de largi, atât de-ndepărtate încât cu vârful lor dărâm palate atât de-ndepărtate, dar atât de mari încât sub umbra lor orgolios dispari atât de-aprinse, dar atât de-ncete încât tăcerea și uitarea or să ne îmbete atât de-ncete, dar atât de iuți c-o să plecăm la ceruri prea desculți noi suntem oastea pruncilor prea-sfinți care în joc vor să ucidă dorul de părinți noi suntem oastea pruncilor albaștri care zburăm ca novele, ca aștrii noi suntem oastea pruncilor nicicând chemați la oaste suntem bărbații fără membre, fără coaste noi suntem tații care nu vor fi suntem sămânța care nu va ști: că noaptea, numai noaptea pot ca pe-un suspin din suflet să te scot și să jucăm de parc-am fi în ceață sau în vis un vis în care jocul visului eu mi-s…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate