agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-09 | |
Traiesc intr-o lume de iluzii si vise
pamantul rodeste in sufletul meu incerc sa m-aud si zambesc tuturor m-ascund cand ma calca lumini interzise. Cum sa va opresc a mai trece prin mine si sa va spun ca urmele voastre ma dor ca noroi de bocanci imi curge prin vine iar presul din inima ma-ndeamna sa mor? As vrea sa va rad, sa va plang, sa va joc la o ruleta a vietii pierdute-n noroc As vrea sa va cant, sa va spun, sa v-adun fara vreun zid sa va cresc pe-un gorun Sa dansam impreuna pe-un cantec prelung de suspine, de vise, de strigat de plumb doar pentr-o clipa as vrea sa v-ajung sa va spun cat as vrea sa ies din mormant Si chiar de incerc sa nu mai fiu transparent cu lacrimi de piele, trup de vant sa carpesc caci poate asa veti vedea ca si eu traiesc ca ma rad, ca ma plang, ca va chem permanent Intr-un glob de cristal m-a nascut in amurg o mama ce n-a inteles de ce eu nu plang de ce eu nu tac, nu ma sperii, nu fug, de ce cand ma joc, eu nu rad, doar vise imi curg. De-atunci am crescut si pot, si ma-ncumet sa zbor dar sunt singur pe-un cer unde si stelele mor nimeni nu canta cu mine, ei doar ma calca si trec in vidul din jur nici macar nu am unde, cu cine sa plec.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate