Cu zambet stramb pe fata maturata-n ani,
te vazi naluca-zana sau un profet de lume.
Din efemera sticla revin parfum de bani,
te crezi ajuns pe creste si catarat pe spume.

Dar tu privesti imagini doar cele ce-ti convin.
E lucru important a sti sa vezi privirea.
Ai sufletul golit de frematul divin,
n-ai semne de-ntrebare,nici setea,nici uimirea.

Nu stii ce este versul,n-ai lacrima din rime;
ai inecat o doina si dragostea de mama,
faci spatii infinite din nulitati sublime,
tu nimicesti destine si comic faci din drama.

Zaresti tu oare acum manjita a ta fire?
Ce pete de minciuna si noroi plutesc,
fara dorinta alba si vrerea de trezire,
de a vedea cerinta din plansul omenesc.

Surazi acuma,deci,iata,ai cugetul deplin
si versul este gluma,crezi tu,in agonie,
nimic nu crezi ca-i vesnic in sufletul vecin
cu rataciri de umbre lipsite de-omenie.