agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-14 | |
alerg ploaia cu brațele goale
iar ploaia aleargă de mine plouând mă joc cu orașul numai când plouă când apa se joacă în mine cântând e noaptea ceea în care doar moartea adoarme în oase cu barba în piept eu stau ca un far la marginea ploii trupul cu pânze spre port îl îndrept vuiește în mine o spaimă ciudată mă doare plăcut, mi-e inima grea un câine mă latră c-o silă plouată se stinge a piatră în ceruri o stea orașul e stins – felinarele oarbe pe ziduri se scurg tăceri în șiroaie e-o noapte de-aceea în care pianul aleargă prin mine cu râset de ploaie * m-am îmbrăcat în dimineața aceasta cu aerul amforei sparte în naufragiu – ce bine îmi vin aromele de vin vechi de struguri striviți cu picioarele goale de orele tinere, de orele fecioare ce elegantă culoarea adâncurilor în care s-au îmbarcat corabia, corăbierii – mai nobilă decât blazonul fățărniciei arborat nevăzut de nimeni pe catargul frânt de furtuna decăderilor voastre ce pastelat văzduhul lipsit de oameni! voi nu știți: purtați doliu, jeliți înecații – nu plângeți! ce dumnezeu, nu plângeți… v-au rămas păsările, cercurile și zăpada v-au rămas fluturii, pătratele și strada voi sunteți delfinii de aer și de uscat! nu plângeți! ce dumnezeu, nu m-am înecat – în aerul amforei sparte în naufragiu în dimineața aceasta m-am îmbrăcat: să cinstesc amintirea voastră, oameni…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate