mă întrebi dacă dor pietrele
și umbrele și copacii
bineînțeles că dor
îți cresc pe greabănul amintirilor ca niște erori in textura universului
și apoi dor
pentru că îndrăznești să le privești
să le spui pe nume
în felul lui
fiecare lucru doare
cînd îl atingi cu mînecile sufletului
doare pentru că îl tulburi
doare pînă în oase
cu dureri conturate
elegant caligrafiate
dureri cuminți
așa reușești să înveți pînă la urmă lucrurile și locurile
ca niște scobituri în găvanele ochilor
o durere ciudată
imprevizibilă
asemeni unei copilării decapitate hidos
așa dor lucrurile...