agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-19 | | Soarele răsare pentru amândoi iar ochii nostri-i primesc razele în lumi de lucruri diferite. • Chintesenta zborurilor aproape de soare parte de aripă împietrită si dulce dor spre înăltimi tăiat în două de raza vieții Dragoste căzând din cer încătusată pe Pământ, sunt ca marele castel din inima mea o rază plecată din aura castelului se plimbă printre toate fructele acestei veri căutând parfumul chipului tău, iubito. găseste în sfărsit mirosul printre caise, pere, zarzăre si mere si pleacă în căutarea ta asemeni câinelui Ringo. • Soarele s-a înăltat destul de mult pe cer si tot mai departe par strigătele de el. Pavilionul din fata mea si cazarma florile si copacii gravitează în jurul (lui) unei minuni: zborul soarelui spre Înalt Privesc iar privirea argint se încarcă de rouă până la rădăcina ierbii izbucneste spre orizont si aici cuprinsă de dimensiuni - pare Peste privire cad meteoriti - globuri de lumină - din soarele dimineții ca într-o prăbusire de clădiri dar privirea mea nu sângerează (Sângera doar atunci când îi răsăreai tu, iar dorul tău îi planta cutite de-a lungul iar tu spuneai râzând că altceva nu stii. Privirea mea este un măr în ger... Un alt măr în ger este inima ta. • Tu iubito, plângi si nimic nu se întâmplă doar palmele înfloresc ca două magnolii izbindu-mă pe fată) Privirea îsi trage straiele dintre aceste dărâmături fermecătoare - bucăti de soare încolturate si prăfuite lumina - praf si-un picior de scaun - ruptură din steaua anonima stea pe cerul dimineții - Si păseste urmărită de un Adonis ce o adoră. si dulceața lui... ce mult fericită e! Adonis este sufletul tău Oh, iubito am atâta trăire să-i dau Oh, iubito am atâta datorie la el si nu am monezi (dovezi...) Nu mă voi împrumuta nici în trăiri nici în cuvinte nici în bunătate Va trebui să muncesc singur Si voi achita datoria. Am acum o bancnotă dar nu stiu de ce nu ti-o dau nu stiu de ce nu o primesti hai, nu contează este dragostea mea... O bancnotă ruptă din vis... ruptă din vis... Nu, va trebui să-ti plătesc cu toate formele de plată Îþi voi plăti în monezi si bancnote Mare Adonis. • Soarele ce mult s-a ridicat în univers În privirea mea se naste ca o metaforă copacii si clădirile o, plopii falnicii plopi si frunzele fagilor sărutând cerul iarba, cu micile-i mâini întinse către el cerul, toate gravitează în jurul lui. Ele gravitează în jurul unei minuni Zborul Soarelui spre înalt!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate