fără sorți de izbândă
mă pândește lupoaica primei iubiri
rănită și la fel de flămândă
cu iriși de aramă și colți subțiri

norocoasă libertatea, doar ea
sălbăticește prin gânduri
atoatepăzită de stea

cu semnătura păcii de sine în riduri
această lume lipsită de uimiri mărunte
este numai și numai a mea

semenii mei poartă oglinzi pe frunte
în ele văd îngerul cu pumnii strânși
haiducind în inimă printre vulcani nestinși