...Dragostea mea înflorită
printre pleoape neadormite,

pentru tine acopăr patul pământului
cu flori albe
picurându-mi din tâmple.
Să te sărut,
Să mă topesc
Și să trăiesc
Uimirea zăpezilor albastre.

Pe tine te port peste vreme și ani
în gândurile nopților lungi
când șoaptele munților și lupilor albi
spun că ești a mea sortită
de dincolo de poveste.

Visul meu diafan și pur
Din cântec născut
neverosimil și dureros,
Minunea mea luminată
de setea luminii
însetată de dor și de verde,

știi că aștept cu disperare
Ploile toamnei
Să mă aducă aproape de tine.

În fiecare zi să trăiesc
Și cu fiecare zi mai aproape de tine
Să mor
purtându-mi rănile
ca stindard al iubirii mele întregi,
efemere și veșnice.

În genunchi îți cad
și te urmez împotriva firii
atât cât suflarea mea
va răsufla
în cavernele copacilor
stingheriți
în propria singurătate dezgolită.

Nu vreau să te pierd,
Nu vreau să mă uiți
când te uiți
la ființa solară
ce vrea să mi te ia
din brațele înghețate
de ruga prin care te rog

să înțelegi
că existența mea ești tu!


...zise iarna
strângând la piept
primăvara
într-un haotic dans
atemporal.