viața e un animal ciudat
un fel de cameleon
 
se apără de mine
sau poate mă apără de ea
nu știu
poate nu voi afla
niciodată
 
o prind uneori plimbîndu-se
prin cutia mea craniană
mă trezește din somn
devine ceva neclar
apoi fuge din gînd
 
abia mai tîrziu
în oglindă
o privesc zîmbind
de parcă universul
a devenit brusc
o comedie mută
 
zilnic însă
o văd strivită
pe asfaltul autostrăzii
întorc privirea în ultima clipă
își ia zborul
și devine graffiti