Eram o trista pictura intr-o rama.
Gandul pentru tine ma invaluia.
Boarea de parfum de lacramioare
spunea ca nu poti fi decat a mea.

Nu pot pune totul intr-o scanteie,
nici sa las simbolul in crampeie,
luna prin geamuri strecura iubirea,
iar sub fulger ti-am zarit privirea.

Si ai invelit cu ochii inlacrimati
vorbele blande, ale pasilor uitati,
ai fost iarba ce creste pe campii,
iar eu roua ce plange cand nu vii.

Un sir de salcii cu umbra pe mal,
ne fredonau in ritm de carnaval,
in vacarmul ca latratul cainilor,
noua ne era draga soapta buzelor.

Esti visul ce plansul mi-l trezeste
din senin si-un nor ce m-amageste,
degeaba tresari cand esti privita,
doar cu mine esti cea mai iubita.