Explozie
de lumină nepămînteană
mă lasă
pe pragul unei noi dimensiuni.
Camera-emite
amestecuri euritmice
de sunete și culori.
Spațiul cub,
de sute și mii de metri,
mă cupride
și mă transformă
în pasăre incoloră.
Tablourile holografice
creează senzații insolite.
Vin holograme de pretutindeni,
de pe altă planetă,
dintr-o altă zonă a galaxiei.
Aș vrea
să am alte tipare de gîndire,
pentru a pătrunde
frumusețea inefalabilă
a peisajului extraterestru.
Privesc extaziată
universul sălbatic și primordial,
plăsmuit de forțele oarbe
ale materiei.
Amintirea-e numai
pata insignifiantă
pe întinderea albastră,
care,în prim plan,
poartă amprenta imposibilă
de picior gol.
Ezităm să pășim
de teamă
să nu strivim dimensiunea galaxiei,
să nu proiectăm un alt
efect holografic.