Ultima fila, cel din urma cuvant.
S-au dus demult portocalii-
Umbre stilizate pe-un iris arzand.
Timpul suna tactul in jelanii.
Singur Ecoul, in pasi de descant
mai bate caile noptii...

Au pierit portocalii demult,
Lasand in urma dans de fantome.
Ecoul haiku-ului incerc sa-l ascult,
Intinzand degete triste, diforme,
Sa-i prind uitatul tumult,
insa nu-l pot regasi.

Nimic. Simt povestea-n mine si caut
Printre neuroni si visuri - o ninsoare...
Mi se bat tamplele in tipete de flaut.
Nu mai simt decat dorul de-a gasi o floare
De portocal. Si plang, si caut, si caut
ceva ce poate-am pierdut...