În oglinda timpului pierdut
chipul palid caută să se recunoască,
În zadar însă căutarea-i pare,
căci tot ce vede-i lut,
o umbră tăioasă
Și soarele răsare...

razele luminează odaia,
un ungher e tot întunecat,
acolo zace trist,
chipul cioplit,
cine ești tu oare:
"Om sau Sfânt"?

Pribegind singur pe pământ
prin ploi și vânt
ai poposit în fața oglinzii
ridică-te și du-te
viața încă te așteaptă
trecut-au anii grei și plini
dar alții noi odat' cu răsăritul vin...